http://guduleasa-marilena.ro Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă.... Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery) Wed, 16 Jul 2014 10:36:11 +0000 hourly 1 https://wordpress.org/?v=3.8.38 http://guduleasa-marilena.ro/2011-2/de-cate-ori/#comment-129 Thu, 26 Jun 2014 17:01:27 +0000 http://guduleasa-marilena.ro/?page_id=644#comment-129 De cand mi s-a-ntamplat ce stii nu mai pot vorbi cu usurinta de aproape nimic. Ce sa spun eu despre incredere? stiu numai ce mi s-a intamplat: ca atunci, in cea mai mare incercare de pana acum, am simtit ceva care nu ma lasa sa ma pierd complet cu firea. Nu stiu, e de sus, sunt eu, nu stiu inca, stiu doar ca simt o imensa recunostinta…mie, in lipsa de alta identificare…asta o fi taria sufleteasca…ma rog numai sa n-o uit, de cate ori voi fi la ananghie…deocamdata ma multumesc sa stiu ca e acolo, in mine, undeva…

]]> http://guduleasa-marilena.ro/2011-2/de-cate-ori/#comment-127 Thu, 26 Jun 2014 08:08:00 +0000 http://guduleasa-marilena.ro/?page_id=644#comment-127 Marilena, de-a lungul vietii am avut, mereu, primul impuls, acela de a crede vorbele si faptele dintai, ca sa constat si sa mai si traiesc o mare dezamagire. Ca, nu stiu cum s-a facut, da exact acolo unde puneam tot sufletul si gandul, acolo aparea dezamagirea cea mai mare pana la urma. Nu putea sa nu fie, totusi?
M-am gandit adeseori, dupa ce se consumase totul demult sau nu chiar, ca greseala era la mine, la felul in care hotaram eu sa-mi gestionez relationarea cu cei din jurul meu, cu cei apropiati, nu intr-atat de mare masura cum imi construisem eu sperantele, dovedite desarte ulterior.
Ma avantam in relatii cu entuziasmul alergatorului la cursa de 100 m plat, adica cu viteza maxima din bloc start. Evident dezamagirea venea pe masura repezelii mele.
Cu vremea, insa, am devenit mai ponderata, mai circumspecta la entuziasm si mai atenta la ce se ascunde dincolo de aparente. Dar, in acelasi timp, am si pierdut, tot mai mult din acea bucurie care ma caracteriza si ma definea in relatia mea cu ceilalti.
De cate ori m-am entuziasmat mai tare, tot de atatea ori dezamagirea m-a cuprins in cele din urma in firele ei nevazute. Desprinderea insa a fost tot mai usoara, cu anii ce au urmat. Asteptam tot mai putin iar confirmarea nu ma mai surprindea. Stiam deja.

]]>