Eseu despre orbire, Jose Saramago
Un bărbat orbește brusc la volan așteptând să se schimbe culoarea semaforului. Urmează în lanț toți cei care vin în contact vizual cu el, într-o serie de coincidențe ciudate interpretate mai apoi drept o epidemie.
Bolnavii sunt izolați, fără că această măsură extremă să împiedice boala să se răspândească. În scurt timp orbirea atinge toată suflarea, cu excepția unei singure persoane. Ea va fi martorul Sfârșitului și Începutului, a decăderii dar și a renașterii demnității și speranței, acolo unde părea că nu mai există decât întuneric și deznădejde.
Nu știu dacă a existat vreodată un timp mai favorabil distopiilor decât cel pe care îl parcurgem acum.
Cand timpul se masoara in Vesnicii de Basm
Pentru că nu mă dezic și pentru că de când mă știu pendulez între extreme, ba intrând în panică la gândul că nu am bifat nici 0.000…1% din cărțile esențiale ale (măcar) secolului XX, ba plesnind de fericirea de a fi “descoperit” în noianul de titluri, ale unor scriitori purtați de noul val până în zona de best seller-uri a oricărui book shop, cartea cărților, ultima mare dragoste, prima-n topul lecturilor aleatorii…
Anul acesta marea revelație a fost Fredrik Backman, scriitorul suedez care a cucerit lumea cu personajele lui iconice Ove și Britt Marie.
Am ratat multe lansări și sesiuni
Recent Comments