Comments for Marilena Guduleasa

Comment on Bonjour, tristesse! by Marilena

Marilena — Wed, 16 Jul 2014 10:36:11 +0000

Luminita, sunt sigura ca stii, si nu doar din carti si ilustrate! Ai o viata, o casnicie si o familie demne de luat model si de invidiat… in sensul pozitiv, fireste!

Comment on Bonjour, tristesse! by Luminita

Luminita — Thu, 10 Jul 2014 13:52:43 +0000

Bine, am sa ma aliniez si eu grupului acestuia de anonimi visatori intr-ale iubirii. Ca, nu are rost sa negi, in vis iubim cel mai frumos. In realitate e putin altfel. Uneori chiar mai mult
Asadar, ma numesc L si am 57 de ani, f.f. curand. Spun, cu mana pe inima, stiu ce-i iubirea! Aia din carti si din ilustrate frumos pictate, din melodii ce-ti rascolesc sufletul pana cand lacrimile te napadesc mai rau ca sufoaiele involburate din te miri ce pricini. Despre iubirea adevarata credeam ca stiu. Zic insa asemeni lui Jean Gabin: “Maintenant je sais. Je sais qu’on ne sait jamais”.
https://www.youtube.com/watch?v=OEkJ45ZXK-o

Comment on De cate ori… by Aura Balint

Aura Balint — Thu, 26 Jun 2014 17:01:27 +0000

De cand mi s-a-ntamplat ce stii nu mai pot vorbi cu usurinta de aproape nimic. Ce sa spun eu despre incredere? stiu numai ce mi s-a intamplat: ca atunci, in cea mai mare incercare de pana acum, am simtit ceva care nu ma lasa sa ma pierd complet cu firea. Nu stiu, e de sus, sunt eu, nu stiu inca, stiu doar ca simt o imensa recunostinta…mie, in lipsa de alta identificare…asta o fi taria sufleteasca…ma rog numai sa n-o uit, de cate ori voi fi la ananghie…deocamdata ma multumesc sa stiu ca e acolo, in mine, undeva…

Comment on De cate ori… by Luminita

Luminita — Thu, 26 Jun 2014 08:08:00 +0000

Marilena, de-a lungul vietii am avut, mereu, primul impuls, acela de a crede vorbele si faptele dintai, ca sa constat si sa mai si traiesc o mare dezamagire. Ca, nu stiu cum s-a facut, da exact acolo unde puneam tot sufletul si gandul, acolo aparea dezamagirea cea mai mare pana la urma. Nu putea sa nu fie, totusi?
M-am gandit adeseori, dupa ce se consumase totul demult sau nu chiar, ca greseala era la mine, la felul in care hotaram eu sa-mi gestionez relationarea cu cei din jurul meu, cu cei apropiati, nu intr-atat de mare masura cum imi construisem eu sperantele, dovedite desarte ulterior.
Ma avantam in relatii cu entuziasmul alergatorului la cursa de 100 m plat, adica cu viteza maxima din bloc start. Evident dezamagirea venea pe masura repezelii mele.
Cu vremea, insa, am devenit mai ponderata, mai circumspecta la entuziasm si mai atenta la ce se ascunde dincolo de aparente. Dar, in acelasi timp, am si pierdut, tot mai mult din acea bucurie care ma caracteriza si ma definea in relatia mea cu ceilalti.
De cate ori m-am entuziasmat mai tare, tot de atatea ori dezamagirea m-a cuprins in cele din urma in firele ei nevazute. Desprinderea insa a fost tot mai usoara, cu anii ce au urmat. Asteptam tot mai putin iar confirmarea nu ma mai surprindea. Stiam deja.

Comment on Numai al meu by Dimitriu Gabriela

Dimitriu Gabriela — Mon, 23 Jun 2014 15:43:15 +0000

Scrii foarte frumos,subtil si curat!Felicitari!

Comment on Lectia de fericire by Marilena

Marilena — Mon, 23 Jun 2014 12:14:06 +0000

Lacramioara, daca textele sunt citite si recitite si daca inca mai nasc emotii, nu-i deloc o munca grea, dimpotriva.

(Pe unii oameni i-as ocoli si eu, dar ma tem ca as intalni altii in loc. Cred ca toti putem lasa in urma trecutul, si uneori o facem independent de vointa sau de curajul nostru. Pur si simplu ne impinge viata mai departe).

Comment on Lectia de fericire by Goal Lacramioara

Goal Lacramioara — Mon, 23 Jun 2014 10:04:14 +0000

Buna,
Eu te citesc de ceva vreme, Marilena, si imi place mult cum scrii. Nu am comentat pana acum nimic pentru ca vroiam sa citesc intai mai mult si apoi sa comentez, daca voi simti nevoia.
Multumesc pentru ca ti-ai facut timp si ai postat ce ai scris cu ceva timp in urma. Stiu ca e o munca grea, dar eu zic ca merita.
Ce ai scris aici, si nu numai, m-a facut sa zambesc. Amar sau doar… condescendent? Nu stiu. Stiu doar ca eu am curajul sa las totul in urma. Da, pe unii oameni as face in asa fel sa ii ocolesc, pe altii, nu.

Comment on Numai al meu by Goal Lacramioara

Goal Lacramioara — Mon, 23 Jun 2014 09:26:43 +0000

Frumos scris! Multi dintre noi simtim acest lucru, dar putini isi dau seama de asta.

Comment on Numai al meu by Gal Manuela

Gal Manuela — Sun, 22 Jun 2014 11:28:25 +0000

Important este sa cerem atunci cand ne dorim cu adevarat ceva.Lipsa educaţiei generaţiei celor de leat cu mine este ca noi nu am fost educati sa fim inteligenti emotional. La ce bun să fim buni la toate, să avem diplome peste diplome dacă nu ştim să ne exprimăm emoţiile?

Comment on Lectia de fericire by Marga

Marga — Sat, 21 Jun 2014 15:57:19 +0000

Sunt sigura ca e greu si daca merita ma bucur.Imi pastrez o zi speciala in care le voi citi pe toate.