Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Pune mana, muta-ti gandul!

 gospodinaSunt câteva teme obsedante pentru femei, încă de la grădiniță: mă iubește, nu mă iubește, și dacă mă iubește o să mă înșele, și dacă o să mă înșele o să mă părăsească, și dacă o să mă părăsească se va mai întoarce vreodată la mine, și dacă nu se va mai întoarce am să mă mai îndrăgostesc vreodată, și dacă am să mă îndrăgostesc am să fiu iar iubită, înșelată, părăsită?
Există suflete pereche, există marea, sfânta, unica dragoste sortită pentru fiecare, și dacă există cum poți să fii sigură că ai găsit-o, și dacă ai găsit-o cum să faci să n-o pierzi, și dacă o pierzi, ce se va întâmpla cu tine, vei rămâne așa, ciuntită, jumătate de om călăre pe jumătate de existență șchioapă?

Lucrurile astea se-ntâmplă, dai skip și mergi mai departe. Ce altceva ai avea de făcut?
Evident că tot ce începe are și-un sfârșit. Mai greu de imaginat e cum ar putea să se încheie ceva ce n-a-nceput niciodată.
Și totuși se poate  și asta. Când stai și te gândești prea mult, în loc să îți legi părul la spate, să-ți sufleci mânecile și să mai pui mâna și să mai trăiești un pic. Stările astea de reverie sunt bune în romane, în realitate nu prea-ți folosesc la nimic.

Suntem dotate genetic cu un pragmatism salvator, când depresiile ne dau târcoale ne apucăm de întors casa pe dos. Sau ne îndopăm cu ciocolată. Ori întoarcem casa pe dos și ne îndopăm cu ciocolată. Nu mi-e foarte clar dacă ciocolata e o consolare sau o recompensă.

Când inima ți-e făcută praf, pune-ți mintea la treabă, găsește-ți o preocupare. Amestecă-te printre oameni, dar nu ca să-i înnebunești cu dramele tale de alcov. Am să-ți spun un mare secret: nimănui nu-i pasă de ele. Nu mai mult decât de complicațiile amoroase ale Biancăi sau Cruduței.

Când dragostea se complică, e semn rău. Dragostea-i simplă, simplă de tot. Te vezi în celălalt în varianta ta cea mai bună. Și el în tine. Și ești fericit, e un curcubeu deasupra sufletului tău. Când începe să nu-ți mai placă ce vezi când te oglindesti în el, nu-nseamna că-i ceva în neregulă cu tine, ci că s-au tulburat apele oglinzii.

Se zice că cea mai mare greșeală pe care o fac femeile este să creadă că își pot schimba partenerii, ori că, din dragoste pentru ele, bărbații lor vor accepta să se schimbe.
Dar mie mi se pare că greșeala fatală e atunci când tu, de bunăvoie și nesilită de nimeni, accepți că nu ești destul de bună pentru el și că trebuie să te transformi, cu orice preț și cu orice sacrificii, în ceea ce crezi că i s-ar potrivi lui mai bine la brațul drept. Când te gândești la tine ca la un accesoriu.
Ești mai mult decât un accesoriu, ești o persoană. Nu accepta să fii umbra din spatele bărbatului de succes, chiar dacă din succesul lui decurg unele beneficii și pentru tine. Nu te lăsa încântată.

Trebuie să fii atentă la ceea ce iubești, trebuie să iubești conștient. Și trebuie să te iubești pe tine în relația ta, la fel de mult cum îl iubești și pe celălalt. Cu vulnerabilitățile tale, cu defectele tale, cu toate momentele tale de slăbiciune. Ce fel de dragoste mai e și aceea în care permanent îți construiești o imagine, un halou de putere, ziduri de apărare dincolo de care te simți părăsit, abandonat, nesigur?

Hai, să nu ne mai punem întrebări, dacă nu ne dorim să primim și răspunsuri clare, precise. Dacă nu ne simțim capabile să privim adevărul drept în față.

Mă iubește, sau nu mă iubește?
Dacă nu mă iubește, înseamnă că mai are nevoie de timp. Înseamnă că apele oglinzii mele încă nu i s-au lămurit, ori nu se recunoaște în imaginea reflectată de mine.
Dacă mă iubește, nu mă va înșela. Nu cât timp îl voi iubi și eu. Iar dacă se va întâmpla, aceea va fi încercarea noastră. O șansa de limpezire a sentimentelor noastre sau o șansă de a ne cunoaște mai bine. Unul pe celălalt și fiecare pe el însuși.
Dacă mă va părăsi, nu voi alerga după el. E drumul lui acela, nu și al meu. Iar dacă se va întoarce, e numai alegerea mea dacă-l voi primi înapoi.
Și dacă nu se va mai întoarce, mă voi vindeca. Și când voi fi pe deplin vindecată, voi iubi din nou.
Și, da, posibil ca toți pașii de mai sus să fie refăcuți, iar și iar, până ce îmi voi fi învățat lecția. Până voi ajunge să mă cunosc cu adevărat, să știu ce îmi doresc și să nu mă mai abat.

Dragostea e un background. O constantă. Un fundal care ne pune în valoare. În lipsa oricăror alte preocupări și realizări, rămâne un simplu decor static, neînsuflețit. O placă stricată, pe care acul sare repetând la infinit, obsedant, aceeași frază.

Când ceva esențial în viața ta, exact acea viață care în unele privințe e de tot rahatul, dar care are și părțile ei bune, pe care oricât te-ai chinui și oricât ai încerca să-ți forțezi resorturile interioare nu le mai vezi, când ceva esențial, zic, se duce dracului și te simți neputincioasă, incapabilă de vreo reacție cât de cât normală, lasă cărțile, că nu în cărți sunt răspunsurile, ori rezolvările. În cărți sunt doar consolările, îți garantez asta cu mâna pe inimă.

Pune mâna și scrie. Scrie tot ce te deranjează, tot ce te supără, varsă-ți balastul, scuipă-ți tot focul. Și nu arunca foaia, pitește-o bine, ascunde-o, dacă ți-e teamă că cineva care ar da peste ea întâmplător te-ar putea înțelege greșit, sau să te creadă nebună. Dar n-o arunca, n-o arde.

Totul trece, e doar o chestiune de timp, cum spune o prietenă de-a mea, și câtă dreptate are! Numai că s-ar putea să revină și-atunci îți va fi de folos să vezi că ai mai trecut prin asta și n-ai murit, ești la fel de întreagă și de vie și până la urmă ăsta-i și sensul vieții, să te faci fărâme și să te recompui până când ajungi în varianta ta cea mai bună și numai atunci ai voie să te lași, să te odihnești, să-ți muți gândul la alții. Până atunci, stai cu ochii pe tine, că numai pe tine te ai.

Mai bagă o tonă de ciocolată și-o curățenie generală și vezi dacă-ți mai pasă așa de tare dacă te iubește sau nu. Dacă o să te înșele și-o să te părăsească și dacă o să se întoarcă la tine, iar tu ai să-l primești înapoi ca o proastă ce ești. Pe el, sau pe altul.
Măcar ai să te alegi din toate astea cu o casă curată și cu niscaiva zahăr în sânge.

Categories
Mituri urbane

    One comment so far | Leave your own comment

  1. 6/28/2014 | 4:22 pm Permalink

    Concluzia e buna! O casa curata :)

    Respond to this comment

  2. Your email address will not be published. Required fields are marked *

    *



    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>