Care, pe cine, de ce

Se spune ca nu exista femei frigide, doar barbati nepriceputi. Ca trupul femeii ar fi o lauta, o viola, iar barbatul arcusul care ar face-o sa vibreze.
Ca ea, femeia, ar fi sursa nesecata de inspiratie, izvorul de poezie, coala alba fara de care penita barbatului n-ar avea pe ce-si mazgali erotismul debordant, cu care a fost daruit de la natura.
Barbatii nu plang, nici macar nu ofteaza. Nu se dau batuti. Nu renunta. Pleaca la lupta, cu pieptul viril descoperit. Ofera buchete tepene, invita la dans, declama intr-un singur genunchi , fandand demn si isi ofera bratul drept si musculos domnitei fine si gingase precum garofita din cantec.
N-am intalnit in viata mea femeia care sa admita ca-i plac barbatii slabi de inger. Sau ca si-a cautat vreunul cu lumanarea.
In privinta asta suntem unanim de acord: vrem barbati puternici, de caracter, bine infipti pe picioarele lor pulpoase, barbati adevarati, cu umeri largi, numai buni de inhamat la jugul casniciei.
In albumele de nunta, mirii pozeaza falnici, tepeni, mandri si falosi, langa miresele vietii lor viitoare de cuplu, subtirele, fragile, schite luate in fuga de mana unui portretist, mai degraba obisnuit sa surprinda momentul prin obiectivul aparatului de fotografiat. Cu trepied, ca sa nu-i tremure mana.
M-au emotionat si ma emotioneaza instantaneele de nunta. Cata dragoste naiva in ochii insurateilor, cata candoare, cata incredere, cata speranta, cat dor…
Stiu si eu, cum stiti si voi, cupluri in ochii carora candoarea si iubirea naiva se mai citesc si la aniversarea de hartie, si la cele de matase, de dantela, de portelan, de aur sau de argint.
Sunt sigura ca ati simtit aerul vibrand in preajma lor, chiar daca cristalul paharelor a sunat tremurat, ciocnit sovaielnic de maini nesigure, cu emotia poate a ultimei aniversari.
Asa cum sunt sigura ca v-ati intrebat si voi ce s-a intamplat cu mirii falnici din albumele de nunta, alunecati definitiv si fara drept de recurs sub tocul nemilos al mireselor devenite neveste.
Ea stie tot, se pricepe la tot, are dreptate intotdeauna. Uneori il jigneste in public, alteori il rasfata ca pe un copil, il ignora sau il copleseste cu atentii, ostentativ, triumfator.
Il vezi biruit, luat pe sus, naucit si mai vezi, peste toate, privirea lui intr-o adoratie muta, neputincioasa. Stie ca, fara ea, n-ar fi nimic. Iar daca incerci sa-i amintesti ca a fost ceva, daca nu cineva, si inainte de a o intalni, se uita la tine banuitor, ca si cum ai incerca sa-l atragi intr-o cursa.
Ea “se mentine”, are tonus, nerv, aplomb.
El se gheboseste, cheleste, albeste, capata prematur burta.
Lumea o admira: ce femeie de isprava. Si o compatimeste: cum s-o fi ales cu mototolul ala langa ea.
Si mototolul e mandru, ca dintre toti barbatii care au curtat-o si care i-ar fi putut aseza la picioare o viata demna de o regina, ea l-a ales pe el.
In privinta sexualitatii femeilor, s-a dat verdictul.
Dar cu barbatii, cum ramane?
Exista barbati impotenti, sau nu exista decat… femei castratoare?

Marilena Guduleasa on Jan 16, 2011