Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Politica si carnea de porc cad greu la stomac

9   POLITICAL BESTIARYFoto: Valeriu Mladin

Atâta ură am văzut zilele astea din urmă, cât să-mi ajungă pentru zece vieți. Am văzut, n-am simțit. De simțit, n-am simțit decât dezgust, o amăreală de fiere pe cerul gurii, de parcă de o lună încoace o duc tot într-o criză biliară.
La naiba și cu rețelele astea de de-socializare, mulți și-au mai dat arama pe față. Greața nu mi-a fost provocată de candidații la prezidențiale. Sunt așa cum sunt: mai frumoși, mai urâți, ageri sau tolomaci, versatili sau cabotini. Curați ca lacrima n-au cum să fie, doar dacă nu s-o fi transformat scena politică

Continue Reading

Reflex de democraţie

vot
N-am apucat să-mi exercit dreptul de a vota la niciun Congres numerotat cu cifre romane. Am împlinit 18 ani pe muchea dintre dictatură și democrație, așa că am început cu dreptul, sau cel puțin mi-am imaginat.

Primele alegeri la care am participat s-au lăsat aproape cu vărsare de sânge. Se organizau mitinguri, oamenii urlau unii la alții, forțele de ordine nu existau (ar fi trebuit să împânzească orașul). Țin minte că m-a luat odată valul la ieșirea de la metrou, P-ţa Victoriei, și până să mă dezmeticesc eram în fața Guvernului, îmbrâncită și călcată în picioare de o gașcă de exaltați (și dezaxați), susținători ai lui Iliescu.

Continue Reading