O dieta, doua diete, trei…
Accesul la informație poate naște, în unele cazuri, și monștri. Mai precis, atunci când informația este furnizată de persoane care habar n-au despre ce vorbesc și cărora li s-a urcat celebritatea la cap. Un cap drăguț, ce-i drept, fiindcă altfel, fără un strop de charismă, n-ar fi ajuns “publice”. Vedete, cum ar veni…
Notorietatea le ține loc de orice: de IQ, de studii, de bun simț. Orice le-ar trece prin minte, ele știu că pot. Și mai știu și că dețin, în același sertăraș cu statutul de dive, răspunsuri axiomatice la toate problemele care au frământat omenirea de veacuri.
Chezaș își pun talia de viespe că au slăbit mâncând, garantează cu propriii
Fericirea ne face anoști
Am avut o copilărie frumoasă, fiindcă așa a fost să fie, să am un tată extraordinar. Avea 41 de ani când m-am născut și nu trebuie s-o mai spun eu acum, că pentru cineva născut în 1929, 41 de ani era o vârstă. Mă uit acum la mine și la cei de-un leat cu mine și nu văd maturitatea și înțelepciunea celor care și-au trăit copilăria în lipsuri și chinuri, în timpul războiului, adolescența în perioada tulbure de reconstrucție și tinerețea în ritm de marș forțat. La 40 de ani ei erau bătrâni și la minte și în ridurile de pe frunte.
Tatăl meu a știut să-și
Ce-i mai bine pentru copil
E clar, clar, clar ca lumina zilei că un copil se naște din doi părinți și nu poate fi despărțit de niciunul dintre ei decât prin moarte. Și chiar și-așa, va continua să-i poarte spiritul, sângele, memoria.
Clar că un copil nu aparține de drept nimănui, chiar dacă legătura cu mama e mai specială, are un avans de nouă luni și e de netăgăduit că se simte altfel.
Sigur că orice tată își iubește copilul, dacă e întreg la minte și la suflet, o dragoste externalizata, ex-corporae, poate mai cerebrală și mai asumată chiar decât a mamei, care, și ea, dacă nu-i vătămată nici la cap și nici la
Recent Comments