Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Daca ar fi “altfel”, l-ai mai iubi la fel?

mama
Sâmbătă noaptea, în timp ce Neymar înscria în minutul 90 al finalei Champions League (datele le-am luat de pe net, cu o singură ureche auzeam Messi, Messi, ceea ce mi-a lăsat impresia total greșită că el ar fi fost marcatorul celui de-al doilea gol), citeam, fără să mă pot opri, “Oscar și Tanti Roz”. Legătura dintre meci și ora înaintată de lectură este aproximativ aceeași ca cea dintre matusalemicul personaj, a cărei vârstă din 13 cifre inutil să ne fie devoalată (oricum n-am putea s-o reținem), și Teroarea din Languedoc, luptătoarea de wrestling. Tovarășa mea de discuții nocturne (da, sunt o pasăre de noapte) chiar m-a întrebat dacă

Continue Reading

Sus, in dreapta, ziua, luna si anul…

mellow voices II
Știu că  mi-așteptam rândul la spălătoria auto și mă plictiseam de moarte, când mi-a venit ideea să scriu ceva. Eu am fost “jurnalistă” de când mă știu, adică am ținut câte un jurnal, mai mult sau mai puțin secret. După ce m-am mutat “la casa mea” însă, n-am mai simțit atât de acut nevoia să mă descarc în felul ăsta. Plus că ar fi fost și cam aiurea să încep să ascund lucruri și, oricum, nu-s prea bună la de-a v-ați ascunselea. Odată am ascuns niște bani între filele unei cărți din bibliotecă. Fără un scop precis: doar așa, să uit de ei și să mă bucur

Continue Reading