Totul (e) despre sex
Viaţă derulată pe repede înainte.
Citesc multă proză scurtă în ultima vreme, fiindcă nu mai am timp de romane stufoase. Urmăresc seriale tv, fiindcă nu mai am răbdare pentru filme de lung metraj. Şi cum m-am săturat de criminali, soţii perfecte, thrillere psihologice, mi-am zis să-ncerc unul de familie.
Nu, nu unul de urmărit cu toată familia. În niciun caz împreună cu copilaşii sub 12 ani, iar cu cei peste această vârstă doar dacă ai apucat să porţi discuţia “aceea”. Dacă eşti încă în faza de compus speech-ul, renunţă.
Nici cu partenerul parcă n-ar fi chiar aşa de confortabil. În mod cert te vei identifica cu unul dintre personaje
Demisia!
Eu zic că am simțul umorului, dar la fel de bine îl am și pe cel al omorului și tare mi l-aș mai exersa pe ăia care inventează bancuri tâmpite pe seama nevestelor. A nevestelor cicălitatoare, asexuate, castratoare, neveste care fug cu cardul ca leopardul, care toacă banii și nervii soților lor, care sunt obsedate de firimituri și își pot da doctoratul în pete, tartru și falsa diaree a sugarului.
Nu deschid o dată televizorul, să nu văd o soție și o mamă responsabilă zâmbind cu indulgența casnicei care își împarte ziua în deșaptezecideoricâteșapte ispășiri pentru tot atâtea păcate de a fi încălcat preceptele din sfintele reviste glossy, Ca
Azi, acum
Niculina a fost diagnosticată la șapte ani cu leucemie. Se născuse hipoacuzică și medicul îi sfătuise pe părinți să o dea “la vioară”, ca să îi ascută auzul. Tratamentul neconvențional îi vădise talentul la muzică. Era o fetiță cuminte, slăbuță, palidă, dar cu o imensă forță vitală. Între două cure de citostatice mergea la concursuri și era privită ca un copil minune.
Puțină lume știa de boala ei și îi prevesteau o carieră și o viață de vis. Părinții, oameni simpli, de la țară, și-ar fi dorit să se joace mai mult, să mănânce mai bine, să se îngrașe și să nu se mai ostenească atât.
Prinsă
Love and marriage
Am auzit multe păreri, unele solid argumentate, că viaţa în doi te-ar depersonaliza. Că obişnuinţa de a gândi din perspectiva celuilalt ar ajunge în timp o a doua natură, potrivnică înclinaţiilor tale fireşti, opusă nevoilor şi năzuinţelor tale. Că viaţa ta s-ar împărţi în “înainte” şi “după”, iar “înainte” ar putea însemna o cu totul altă persoană, liberă, independentă, în timp ce “după” n-ai mai avea vlagă şi instincte proprii de supravieţuire. Că dragostea ar fi o boală, un dezechilibru funcţional din care, netratat la timp, ai putea ieşi stigmatizat pe veci, purtând în contorsionările şi răsucirile spiralei tale genetice o malformaţie pe care să o perpetuezi transmiţând-o
Unde se termina dragostea
Spunea Aurora Liiceanu odată… mi-a rămas în minte, fiindcă m-a și amuzat, m-a și întristat: toate domnișoarele acelea care bat bulevardele, cluburile, care apar la televizor în tot felul de emisiuni inepte, fluturându-și silicoanele și țuguindu-și botoxul, n-au nici ele, cum nici fetele simple, de la țară (sau de la oraș, totuna) alt gând, decât să se mărite. Să-și găsească, nu marea dragoste, că toate știu (știm) că ăsta e un vis frumos și trecător, cât un bărbat care să le ia sub aripa lui protectoare, un om de treabă, serios, de familie, pe care să-l aștepte cu masa pusă, căruia să-i nască un copil – poate
Ce-ai face pentru un milion?
În privința vieților noastre suntem exact ca niște constructori contractați, care lucrează cu materialul clientului. Chiar în situația în care suntem excepțional dotați, resursele materiale sunt cele care ne hotărăsc în cele din urmă succesul, reușita.
(Cititi tot aici: http://www.catchy.ro/ce-ai-face-pentru-un-milion/60564 )
Cu acte sau fara?
E luna Mai, începe sezonul nunților. Miresele vor înflori prin parcuri, iar noi vom lăcrima nostalgic și le vom ura “Casă de piatră”, încercând să nu ne gândim la statisticile nemiloase care cresc de la an la an rata divorțurilor, ori la deja celebra butadă: “Dragostea durează trei ani”. Sceptici sau încrezători în instituția sfântă a lui “Până când moartea ne va despărți”, ne înghesuim să aruncăm cu orez, să facem poduri de flori pe treptele Primăriilor și ne ferim ca dracul de tămâie să intervenim în disputele familiale ale celor care aleg calea tribunalului. Nași de cununie, da: ținute de gală, flori în piept și petreceri
Complicitate la… amor
Nu cred că suntem făcuți pentru proiecte pe termen nelimitat, ne încurcă chiar condiția noastră de muritori. Și dacă atunci când privim viața prin aburii roz ai unei lingori binecuvântate, din dragoste, delirăm în neștire: “Până când moartea ne va despărți”, cum ne trezim din boală, cum ne cutremurăm de absolutismul unei asemenea nesăbuite declarații.
Poate că nu te îndoiești neapărat de dragostea ta, de omul de lângă tine sau de tine însuți, în chiar clipa aceea sau pentru următoarele decade din viața voastră. De nemurirea sentimentelor însă, e perfect normal să te îndoiești.
Cum nimeni nu-ți poate da garanții, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să ți le iei singur.
Recent Comments