Barbati fara femei
1. Drive my car
Ce ar putea avea în comun personajele lui Mircea Eliade din “Nuntă în cer” și cele ale lui Murakami din “Drive my car”, în afară de aceea că sunt bărbați și că într-o anumită perioadă a vieţii lor au iubit aceeași femeie? Mai nimic sau totul.
Iubirile lui Mavrodin și Hasnaş sunt consumate separat, una în prelungirea celeilalte. Percepția lor asupra femeii care le-a marcat existența este atât de diferită, încât nici nu realizează că vorbesc despre aceeași persoană.
Eliade lasă hazardul să-i aducă împreună pe cei doi și să le creeze momentul propice confesiunii. Altă epocă, alte maniere.
Kafuku
Totul (e) despre sex
Viaţă derulată pe repede înainte.
Citesc multă proză scurtă în ultima vreme, fiindcă nu mai am timp de romane stufoase. Urmăresc seriale tv, fiindcă nu mai am răbdare pentru filme de lung metraj. Şi cum m-am săturat de criminali, soţii perfecte, thrillere psihologice, mi-am zis să-ncerc unul de familie.
Nu, nu unul de urmărit cu toată familia. În niciun caz împreună cu copilaşii sub 12 ani, iar cu cei peste această vârstă doar dacă ai apucat să porţi discuţia “aceea”. Dacă eşti încă în faza de compus speech-ul, renunţă.
Nici cu partenerul parcă n-ar fi chiar aşa de confortabil. În mod cert te vei identifica cu unul dintre personaje
Suntem mult mai inapti acum sa traim intr-un cuplu
Suntem mult mai inapți acum să trăim într-un cuplu. Justificările cel mai des întâlnite în ultima vreme sunt: mai bine singur, all by myself, decât singur în doi. Mai bine divorțat, decât într-un cuplu compromis iremediabil prin lipsa de comunicare. Mai bine și mai frumos sunt crescuți niște copii de un părinte singur, dar fericit, decât de doi părinți care se simt, în cel mai bun caz, mizerabil împreună. (În cel mai rău caz se urăsc). Admitem în cor că nu suntem făcuți să trăim solitar, apoi constatăm cu amărăciune că nici monogamia nu ne este înscrisă în gene. De multe ori o singură experiență ne este de-ajuns
Hei, ia-o mai incet!
Nu știu dacă noi, femeile, avem în gene tendința de a ne preda cu arme și bagaje Casanovilor de tip nou, dar e un fapt deja stabilit că băieții buni nu ne atrag. Nu de la început și nu atât cât fustangiii, mincinoșii, lăudăroșii, cocoșii cu ouăle de aur, care stăpânesc cel mai bine arta dansului nupțial, dar aproape deloc spre nicio șansă pe cea a unei relații pașnice și de durată. Ori, ce oroare (pentru ei, nu pentru noi), a unei căsnicii.
Textul integral, pe Catchy.ro
Unde se termina dragostea
Spunea Aurora Liiceanu odată… mi-a rămas în minte, fiindcă m-a și amuzat, m-a și întristat: toate domnișoarele acelea care bat bulevardele, cluburile, care apar la televizor în tot felul de emisiuni inepte, fluturându-și silicoanele și țuguindu-și botoxul, n-au nici ele, cum nici fetele simple, de la țară (sau de la oraș, totuna) alt gând, decât să se mărite. Să-și găsească, nu marea dragoste, că toate știu (știm) că ăsta e un vis frumos și trecător, cât un bărbat care să le ia sub aripa lui protectoare, un om de treabă, serios, de familie, pe care să-l aștepte cu masa pusă, căruia să-i nască un copil – poate
Recent Comments