Daca tot e sa fie, macar sa fie mai buna!
Mi se pare perfect normal să o vrei urâtă și proastă. Cât mai urâtă și cât mai proastă, exact în această ordine. Punct.
S-ar zice că pentru stima de sine asta ar funcționa ca un panaceu. Nu e nimic în neregulă cu tine, dimpotrivă: tu ești perfectă, e singurul tău “defect”. La fel cum defectă este și alegerea lui de a te înșela/ trăda/ abandona cu și pentru o ființă inferioară. Vei putea depăși momentul și merge mai departe fără regrete, fiindcă nu te-a meritat. Tot ce merită el este o femeie urâtă și proastă. Exact în această ordine.
Chiar dacă în cele mai multe cazuri se întâmplă
I’m going slightly mad
Mai că m-aș întinde și eu pe canapeaua unui terapeut. Unui psihoterapeut. Dacă aș găsi unul care să poată (să știe și să vrea) să vorbească normal.
Mă seacă la ficați atitudinea celor pe care îi vezi prin filme, plină de compasiune și empatie trucată. Nu poți suferi alături de mine, cât timp mă taxezi cu ora. Și nici nu mi se pare o atitudine de profesionist. Dacă m-aș duce la ortoped nu mi s-ar părea firesc și nu mi-ar inspira mai multă încredere dacă s-ar apuca să geamă, în timp ce-mi reduce fractura, ca să simt eu că îmi înțelege durerea.
Îl vreau dur, aspru, poate
Recent Comments