Totul (e) despre sex
Viaţă derulată pe repede înainte.
Citesc multă proză scurtă în ultima vreme, fiindcă nu mai am timp de romane stufoase. Urmăresc seriale tv, fiindcă nu mai am răbdare pentru filme de lung metraj. Şi cum m-am săturat de criminali, soţii perfecte, thrillere psihologice, mi-am zis să-ncerc unul de familie.
Nu, nu unul de urmărit cu toată familia. În niciun caz împreună cu copilaşii sub 12 ani, iar cu cei peste această vârstă doar dacă ai apucat să porţi discuţia “aceea”. Dacă eşti încă în faza de compus speech-ul, renunţă.
Nici cu partenerul parcă n-ar fi chiar aşa de confortabil. În mod cert te vei identifica cu unul dintre personaje
Work in progress
Ce s-a schimbat…
Acum îmi rezolv problemele singură. Ba chiar și pe ale altora.
Nu mai planific nimic. Dar nici nu mă mai hazardez să iau decizii de moment, închipuindu-mi că pot repara consecințele din mers sau că pot schimba, tot din mers, direcția.
Visele premonitorii nu se mai îndeplinesc exact așa cum au fost visate.
Nu mai cer voie și nu-mi mai mărturisesc greșelile și păcatele înainte de a le fi comis. Nu mai cred că o dezgolire completă a sufletului îți poate reduce sentința, de la condamnare pe viață, la pedeapsă cu suspendare.
Am început să fac lucrurile în felul și în ritmul meu, fără presiunea
Sa te doara tot, sa te bucure tot
Temple Grandin gândea în imagini și proiecția ei mentală, atunci când se afla în fața unui obstacol dezarmant, aparent de netrecut, era o ușă. O ușă închisă, dar nu încuiată. O ușă care putea fi deschisă, aștepta să fie deschisă. În fapt, de aceea se și afla acolo, ca să îi asigure trecerea către un alt nivel, o altă etapă. Posibil o nouă viață, în mod cert o altă perspectivă.
(Articol publicat in revista Catchy.ro)
Meseria de parinte: se invata sau se fura?
Eu nu mai am copil mic. Am trecut de foarte tânără prin toate etapele creșterii și educării copiilor, mai întâi cu nepoții mei, apoi, când eram ceva mai coaptă, cu fiica mea. Am avut avantajul de a cerne greșelile făcute de ceilalți părinți din familie, astfel încât în ciur să rămână doar cele bune, demne de urmat și de transmis mai departe.
Evident, nu toți au fost la fel, chiar dacă au avut niscai gene comune. Unii au învățat să vorbească mai repede, alții mai târziu. Unii au fost mai supuși, alții mai rebeli. Unii au știut exact ce vor, alții și-au găsit drumul mai greu. În mod cert, de la o generație la alta s-a înregistrat o creștere pozitivă.
Încrederea în
Can you handle the truth?
Dintr-una, într-alta, ajungem să discutăm și despre chestii mai delicate. Cum ar fi: dacă aș pleca de-acasă și mi-aș lăsa laptopul deschis, conectat la Facebook, mi-ai citi mesajele, ai scotoci prin arhive?
Nu-mi vine la îndemână s-o mint, așa că iau o pauză mai lungă, sugestivă. Știu că m-aș simți tentată.
N-aș pândi-o să iasă din casă, ca să mă năpustesc pe unealta diavolului, dar dacă m-aș împiedica de ea și dacă ceva mi-ar atrage irezistibil atenția în direcția aceea… Nu sunt foarte sigură că aș rezista. O asigur de ce n-am făcut și n-aș face niciodată (sau cel puțin acum, în etapa asta a
Recent Comments