Nu suntem vinovati de ceea ce facem
Nu degeaba se spune că o carte e ca o ușă care ți se deschide: spre o altă lume, o viață nouă, sau chiar spre o altă carte.
Așa cum cunoști oamenii prin oameni, la fel cărțile te împrietenesc cu alte cărți.
Citind “Dragostea cea veche…”, o carte pe care n-aș vrea s-o povestesc sau s-o transcriu aici cuvânt cu cuvânt, dar care presimt că-mi va fi sursa multor postări de-acum înainte, am aflat despre un scriitor ungur, Sandor Marai, și nuvela sa, Moștenirea lui Esther.
Marai spune povestea lui Esther și a primei sale iubiri, Lajos. Cum Lajos a trădat dragostea Estherei și s-a căsătorit cu sora
Intelesuri
Încă nu pot vorbi despre ei doi. Fiindcă nu și-au înțeles rostul, de ce li s-au intersectat viețile, ce-ar fi trebuit să priceapă din încrucișarea de pași care aproape le-a frânt suișul?
Îi revin obsedant în minte tânguirile, cum că ea n-o să uite și n-o să ierte niciodată. N-a uitat și n-a iertat, deși a protestat și și-a lovit sternul cu pumnii. Iar dacă ar fi putut, și-ar fi scos și inima din piept și-ar fi albit-o în deznădejde.
Neînțelesul îi chinuie încă. Nu totul poate fi explicat, asta știu. Dar nu îi ajută.
Așa cum știu și că nu le-ar fi de folos
O dieta, doua diete, trei…
Accesul la informație poate naște, în unele cazuri, și monștri. Mai precis, atunci când informația este furnizată de persoane care habar n-au despre ce vorbesc și cărora li s-a urcat celebritatea la cap. Un cap drăguț, ce-i drept, fiindcă altfel, fără un strop de charismă, n-ar fi ajuns “publice”. Vedete, cum ar veni…
Notorietatea le ține loc de orice: de IQ, de studii, de bun simț. Orice le-ar trece prin minte, ele știu că pot. Și mai știu și că dețin, în același sertăraș cu statutul de dive, răspunsuri axiomatice la toate problemele care au frământat omenirea de veacuri.
Chezaș își pun talia de viespe că au slăbit mâncând, garantează cu propriii
Recent Comments