Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Azi, acum

violonista

Niculina a fost diagnosticată la șapte ani cu leucemie. Se născuse hipoacuzică și medicul îi sfătuise pe părinți să o dea “la vioară”, ca să îi ascută auzul. Tratamentul neconvențional îi vădise talentul la muzică. Era o fetiță cuminte, slăbuță, palidă, dar cu o imensă forță vitală. Între două cure de citostatice mergea la concursuri și era privită ca un copil minune.

Puțină lume știa de boala ei și îi prevesteau o carieră și o viață de vis. Părinții, oameni simpli, de la țară, și-ar fi dorit să se joace mai mult, să mănânce mai bine, să se îngrașe și să nu se mai ostenească atât.

Prinsă

Continue Reading

Boys don’t cry

E mai ușor sa fii femeie, sau bărbat?

Întrebarea asta mi-am pus-o de nici nu mai știu câte ori. Ba, știu: de câte ori mi s-a părut nedrept să renunț să mă bat (la propriu) pentru ceva ce îmi aparținea, mi se cuvenea, sau pur și simplu fiindcă energiile mele negative din acel moment se cereau descătușate – fiindcă sunt fetiță/ fată/ domnișoară/ o lady și nu se cuvine, nu e frumos, nu e elegant.

De câte ori n-am putut să fac eu primul pas într-o relație pe care mi-o doream tâmpește de mult, fiindcă asta mi-ar fi irosit șansele în fața respectivului, m-ar fi coborât de pe piedestal și m-ar fi transformat, “out of place”,

Continue Reading