Unele lucruri nu se schimba niciodata. Altele, tot timpul.
Mă leg, de bunăvoie și nesilită de nimeni, cu odgoane de oameni, de conjuncturi, de câte un prezent, iar legăturile se strâng cu fiecare încercare de a mă desprinde.
S-ar fi cuvenit ca timpul să mă îmblânzească și să mă transforme. Să recunosc și să accept ceea ce nicio zbatere nu poate schimba. Să renunț la a mai deretica viețile altora, când ori de câte ori le inspectez inopinat le găsesc mai vraiște decât înainte. Să nu mă mai torturez cu inventarea unor soluții de igienizare, cu efect instantaneu și permanent, a unor stări de fapt învechite, în ceea ce eu consider a fi de rău augur, menținute cu îndărătnicie.
Planul infinit
“Charles Reeves, Doctor în Ştiinţe Divine, după cum se prezenta el însuşi, descoperise sensul vieţii într-o revelaţie mistică. Spunea că era singur în deşert, precum Isus din Nazaret, când un Maestru i s-a înfăţişat sub formă de viperă şi l-a muşcat de gleznă, uitaţi cicatricea. A agonizat două zile, iar când frigul morţii i-a urcat din pântec la inimă, mintea i s-a luminat şi în faţa ochilor arşi de febră s-a arătat harta perfectă a Universului, cu toate legile şi tainele sale. S-a trezit vindecat de venin şi cu mintea care intrase într-un plan superior şi din care nu mai voia să coboare. În timpul delirului strălucitor,
Oameni si locuri
Am fost în locuri visate îndelung, minunate peisagii, dar pustiite de oameni. Oameni adevărați, nu clone care se plimbă pe străzi, se înghesuie la cozi, se îndreaptă robotizați spre destinații numai de ei știute, care privesc prin tine sau pe deasupra ta, ca și cum n-ai exista dacă nu le poți servi o fărâmă de interes. Oameni care nu-și aleg vorbele, doar rostesc fraze gândite de alții, într-un limbaj de lemn revenit la modă și în actualitate incredibil de rapid, după ce crezusem că ne-am lepădat de el pentru totdeauna. Locurile acestea despre care vorbesc nu trebuie să fi fost neapărat destinații turistice, de vacanță. Să zicem
Blog interrupted
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.
Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de
Heaven can wait
În mine sunt două porniri contrarii. Nu-mi permit și nu am permis trecutului să mă tragă înapoi, ori să mă țintuiască într-un never, nowhere land. Încerc să nu-mi planific strict nici viitorul, să las mereu câte o bortă neastupată de prejudecăți către un Wonderland, de ce nu, posibil. Nu o dată s-a întâmplat ca, în cădere liberă fiind, să nu schițez nici cel mai neînsemnat gest de a mă agăța, de a întârzia aterizarea, lăsându-mă în voia gândului absurd că poate ceea ce mă așteaptă pe fundul temutei prăpăstii e o altă dimensiune, o altă viață, ceva de neimaginat dar de trăit ca experiență.
Încerc să fac în
We used to be much more
― Lewis Carroll, Alice in Wonderland
Textul de vineri al lui Alecu Racoviceanu: „Nu e de-ajuns să iubești și să fii iubit, dar e bine!”
E bine și-așa rău. Dar cum poate fi rău, dacă totuși e bine?
Așa ceva nu se poate explica. Dacă ai fost îndrăgostit și-a trecut, să fie oare iubirea convalescența îndrăgostirii? Faza de platou în care simptomele se atenuează, nu dispar cu totul, iar funcțiile vitale încep, încetul cu încetul, să revină la parametrii considerați „normali”?
Lăsați-mă să cred că dragostea nu se vindecă, se cronicizează. Că înveți să trăiești cu
Reflex de democraţie
N-am apucat să-mi exercit dreptul de a vota la niciun Congres numerotat cu cifre romane. Am împlinit 18 ani pe muchea dintre dictatură și democrație, așa că am început cu dreptul, sau cel puțin mi-am imaginat.
Primele alegeri la care am participat s-au lăsat aproape cu vărsare de sânge. Se organizau mitinguri, oamenii urlau unii la alții, forțele de ordine nu existau (ar fi trebuit să împânzească orașul). Țin minte că m-a luat odată valul la ieșirea de la metrou, P-ţa Victoriei, și până să mă dezmeticesc eram în fața Guvernului, îmbrâncită și călcată în picioare de o gașcă de exaltați (și dezaxați), susținători ai lui Iliescu.
Sunt fericita doar cu dorinta asta
Încerc să fiu pragmatică. Fac presiuni mari asupra mea, nu doar ca să mă desprind din temnița mea interioară (fiindcă este o temniță, am ziduri înalte și groase, sârmă ghimpată, un întreg sistem de apărare, pentru ca nimic din afară să nu pătrundă și nimic dinlăuntru să nu transpară), dar și să nu privesc peste umăr mai mult decât ar fi absolut necesar pentru propria mea securitate.
O lume a ta, construită potrivit felului tău de a fi, personalității tale, conformă cu năzuințele tale cele mai intime, în care să te retragi pentru a te odihni de toată presiunea socialului, poate
Baloane de sapun
Ne temem foarte tare să nu ne ratăm și avem impresia că trebuie să tragem tare pentru asta, să muncim până ne sar capacele, “să facem carieră”. Mamă, ce tare mă scoate din sărite expresia asta demonetizată! (Sau demonizată, nu știu). Eu cred că o carieră înseamnă să faci gaură-n cer, să vii cu ceva nemaivăzut și nemaiauzit în domeniul în care cu onor activezi, în profesia ta, aia care te-a ales ea pe tine, nu cea pe care ai ales-o tu, fiindcă era la modă sau “se cerea” pe piața muncii (altă expresie dătătoare de draci).
Dacă ai reușit să te cațeri într-o funcție nu
Sedusa in noaptea nuntii
Aş fi putut fi victima perfectă a bărbaţilor, dacă nu mi-aş fi dat seama la timp că inima nu trebuie purtată la vedere.
Din mândria prostească, de a mi-o etala în toată splendoarea inocenţei ei, mi s-a tras prima dezamăgire. Şi ultima.
M-am jurat să nu mai spun eu prima “te iubesc” şi nici să nu mai cred atunci când mi se spune, fără să mi se poată şi argumenta.
De ce mă iubeşti, de ce m-ai iubi?… M-am învăţat să-mi etalez mai întâi defectele, pentru a fi sigură că nu trec drept altceva decât sunt. Undeva, în
Recent Comments