Port totul in mine
Sunt genul acela nesuferit de om care pune răul înainte și boii înaintea carului. Stric cheful tuturor imaginând și descriind plastic situații catastrofale care s-ar putea întâmpla, dacă… Uneori chiar se și întâmplă și sunt numită cobe. Optimismul meu nu merge pană’ntr-acolo, încât să mă bucur dacă primesc în dar de la viață o pleașcă de balegă, fiindcă pe undeva prin preajmă ar putea paște zen și vreun murg.
Sunt unele rele la care mă feresc să mă gândesc prea mult, din teama superstițioasă că ele chiar s-ar putea grăbi să se adeverească. Iar cele bune, tot din superstiție, le evit: poate că, dacă nu mă arăt prea
Sinucideri cu diploma
Aflăm cu stupoare că oameni de lângă noi, pe care i-am invidiat ori i-am ocolit cu graţie, fiindcă „avem şi noi problemele noastre”, au sfârşit zdrobiţi de indiferenţa lumii în care cu toţii trăim şi din care facem parte. Au fost slabi sau pur şi simplu „nebuni”.
O nebunie e să credem că ….
(Textul integral il puteți citi aici)
Roşu. Sec
Puse toate laolaltă, s-ar putea să dea pe dinafară și totuși rămâne senzația unui gol pe care nu-l pot umple nici bucuriile, nici necazurile, nici ratele la bancă și nici copiii.
Poate că ei nici n-ar trebui aduși în discuție, când ați hotărât voi să va legați soarta, unul de-a celuilalt, ei nu existau nici în faza de proiect. Dar cum ai putea să-i excluzi? Iar pentru ei asta-i starea de normalitate, nu cunosc altceva. Tu cunoști și știi că nu așa ar trebui să fie, că e normal să existe certuri, neînțelegeri, dar nu și indiferență, nu și amărăciune, nu și starea asta perpetuă de nemulțumire.
Ai cunoscut pe altcineva și
Recent Comments