Ce mai citim iarna asta?
Memoria întunecată. Sacul fără fund întemnițat în cea mai ascunsă dependință a subconștientului. Dacă n-ar exista visele, premonițiile, sentimentul de deja vu care ne stăpânește uneori, în cele mai stranii momente ale stărilor noastre de veghe, aproape că n-am crede că e posibil ca ea să existe. Și totuși nimic nu se pierde, totul rămâne înscris, scrijelit, amprentat în creierul nostru care, ca un burete, reține tot: imagini, sunete, senzații. Cât de departe poate merge înapoi această memorie, ar fi interesat de știut. Câte vieți dinapoia celei pe care o trăim în prezent?
Imbecilitate tranzitorie sau limerence?
Cel de-al doilea termen sună mai bine, dar nefiind
Blog interrupted
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.
Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de
Mare-i gradina ta, Mark!
În copilăria mea purta un nume: odihnă activă.
Stai ce-ai sta, dar nu cu mâinile încrucișate. Înșiră mărgărite, împletește cu iglița, coase ceva, citește o carte. Orice nu-ți solicită mușchii, tot leneveală se cheamă, dar fă-o să fie vie, nu catatonică.
Dacă nu-ți vine chiar nimic în minte și te plictisești crunt, prinde-te, pardon, cu mâinile de fund și sări. În sus.
Tot un fel de odihnă activă este acum și orbecăitul pe net. Sunt zile în care dai peste oameni faini, citești articole bine întoarse din condei, îți răsar, din click în click, dinainte, tips-uri deștepte. Și mai sunt și zile, în care înțelegi
Din blog în … vlog
Sunt o babă comunistă! Eu de-abia acum două seri am aflat că până și bloggeritul meu, de care eram foarte mândră (îl consideram un act avangardist) e anacronic, și nu de ieri, de azi. La modă acum este vloggeritul și pe acesta nu cred că am să-l încerc, oricâte crize middle-age aș traversa de-acum înainte și oricât m-aș feri să cad în capcana/ prăpastia dintre generații.
Un vlog este un video blog, pentru cine nu știe. (Mai e cineva care nu știe?!) Iar vloggerul este un blogger care își înregistrează posturile: în loc de texte publică filmulețe al căror protagonist este.
Topul vloggerilor din România, preluat de pe cooltivator.ro arată cam așa:
1.Doza de Haș
2.
I’m working on it
At the end of the day this is nothing more than a blog.
La început au o groază de incertitudini. O plasă de naivități și încă o sacoșă burdușită de întrebări fără răspuns. Sunt dispuși la dialog, ascultă păreri, cât mai multe păreri. Mulțumesc pentru ele, se minunează că atâta lume le citește gândurile și se preocupă să îi consoleze, să le fie lor bine.
Scriu fiindcă “altfel nu pot”. Am auzit vorbele astea spuse de toți bloggerii de pe suprafața internetului. Cei cu bloguri generaliste, evident, că ceilalți, “specializații”, scriu ca să-și construiască un brand. Generaliștii scriu de toate pentru toți. Încep cu
Ce-ar fi să te abţii?
Cu cât te agiți mai tare și te bați cu cărămidă în piept, cu atât devii mai intolerant. Mai faci o piruetă, mai lipești un sticker.
Vedeti aici ce inteleg eu prin “politically correct”!
Daca internet n-ar fi, nu s-ar mai povesti!
De când n-am mai scris despre subiectul care mă înfurie şi mă incită, mă revoltă şi mă seacă, mă ademeneşte, dar mă şi exasperează, pot şi broda pe marginea lui, dar pot să-l şi desfiinţez şi să-l desfid: internetul?
Eu nu iubesc internetul. Face parte din viaţa mea aşa cum fac multe alte lucruri pe care nu mi le-am dorit şi fără de care am trăit cândva cu mult mai fericită. Mă folosesc de el ca de o unealtă la care oricând as putea renunţa. Îmi pierd nemăsurat timp preţios căutând informaţii de veridicitatea cărora mă îndoiesc, şi alt timp de nerecuperat ca să
Recent Comments