Candelabrul și caruta
Nu mai știu când am declarat deschisă lista lucrurilor pe care, nu, eu n-am să le spun niciodată.
Probabil în copilărie, când am fost învățată că nu există “nu pot”, există doar “nu vreau”. Deși cele rele ți se lipesc de cortext mai abitir decât cele bune, ăsta a fost, cred, primul meu “motivațional”.
O fi fiind doar o părere, dar în momentul de față îmi pare (puțin de tot) rău că n-am crescut într-o familie mai religioasă, care să-mi fi imprimat încrederea că Dumnezeu va avea grijă oricum, fie că voi deschide eu, larg sau nu, gura sacului. În casa în care m-am făcut eu om mare
Cand o parte din viata ta incepe sa mearga bine…
Dacă m-aș fi apucat să-mi pun dorințe la miezul nopții, sub vâsc, probabil că ar fi sunat ca și cum m-aș fi transformat subit în Bridget Jones:
Să slăbesc, nu mai mult de 5 kg și nu mai puțin de 3.
Să nu mă mai implic defel în problemele altora, ale căror rezolvări nu depind de mine (oricâtă bunăvoință aș avea) și care, deși îmi cer insistent părerea, n-au nici cele mai insignifiante intenții să-mi urmeze sfaturile.
Să nu mai fantazez despre prietenii total sincere și dezinteresate, iubiri veșnice, oameni care își țin cuvântul orice-ar fi, slujbe la care ești apreciat și răsplătit exact pe măsura
Cartile care ne-au facut oameni
M-am prins în leapșă, deși nu-mi place. La alergat n-am fost bună niciodată. Dar mi-am zis că o să fie ușor, o leapșă virtuală nu cere abilități de atlet, doar îți pune mintea la contribuție.
“Numește 10 cărți” suna provocarea și am acceptat-o. Am făcut o listă sumară și evident nedreaptă, care spune câte ceva despre mine, totuși.
Unii au refuzat-o, pe motiv că “nu pot alege”, că “toate cărțile…”, că “fiecare în parte…”, că “e o prostie”. Normal că e greu să alegi și că lista e vie, se schimbă de la un moment la altul, în funcție și de starea de spirit. Normal că, obligat să te
Recent Comments