Prima oara. Și ultima…
Țin minte perfect cum a fost “prima oară”.
“Prima zi din restul vieții mele” o pot descrie în cele mai mici amănunte. Un fel de a spune “prima”, fiindcă au fost mai multe, foarte multe, nu atât de multe cât să le confund între ele, să nu mi le pot aminti separat, pe fiecare-n parte.
Nici nu stau împreună, poate din cauza asta, că fiecare are sertărașul ei, memoria e ca un cloisonne fasonat, în ale cărui despărțituri păstrăm învelite în foițe gingașe tot ce avem mai de preț și care ne face să fim unici, speciali, diferiți.
Ultimele dăți, în schimb, le-am uitat. Și
Recent Comments