Even if I lose…
Nu sunt o fire conflictuală. Chiar dacă am evoluat în timp de la stadiul de zână la cel de prinţesă războinică, prefer de un milion de ori calea diplomaţiei şi chiar dacă îmi ascund vulnerabilitatea sub măşti fioroase şi pun paveze, între mine şi lume, scuturi din materiale dure, impenetrabile, jur pe purpura inimii că ele sunt doar pentru intimidare.
Când largul care mi-ar permite să mă mişc în voie devine sufocant de strâmt, atunci, vorba poetului, prefer să mă apropii de pietre şi să tac, să-mi inec cuvintele într-o Mare Mută. Prefer să par absentă, să joc la cacealma cartea ipocriziei, chiar să trec drept naivă, decât
Uneori, inainte de micul dejun, incerc sa cred sase lucruri imposibile
“Eu joc conțina oarbă cu fantele, și am eu merchezul meu. Bunioară, cărțile le țiu în stânga și joc cu dreapta; am bătut cu fantele, pui cărțile bătute jos, și fantele la loc în mâna stângă, pentru altă ocazie…”
Nu sunt o credincioasă. Spun drept că nu cred în foarte multe lucruri, iar în cele în care (încă) mai afirm că aș crede, mai degrabă mi-e teamă, mi-e jenă, mi-e nu știu cum să spun că nu.
Nu știu dacă m-am născut sceptică, prevăzătoare, dacă bănuiala că nimic nu-i așa cum pare a fi o am în sânge, moștenită transgenerațional, sau dacă m-am transformat pe parcurs lovindu-mă
Politica si carnea de porc cad greu la stomac
Foto: Valeriu Mladin
Atâta ură am văzut zilele astea din urmă, cât să-mi ajungă pentru zece vieți. Am văzut, n-am simțit. De simțit, n-am simțit decât dezgust, o amăreală de fiere pe cerul gurii, de parcă de o lună încoace o duc tot într-o criză biliară.
La naiba și cu rețelele astea de de-socializare, mulți și-au mai dat arama pe față. Greața nu mi-a fost provocată de candidații la prezidențiale. Sunt așa cum sunt: mai frumoși, mai urâți, ageri sau tolomaci, versatili sau cabotini. Curați ca lacrima n-au cum să fie, doar dacă nu s-o fi transformat scena politică
Recent Comments