Crash! Boom! Bang!
Am trecut odată pe lângă un accident. O mașină ieșise de pe șosea și se înfipsese într-un pom. Știai că e, sau mai bine zis că a fost, o mașină, intuitiv, altfel o grămadă de fiare contorsionate încolăcite în jurul copacului, cioburi sfărâmate, bucăți de plastic, încât nu-ți imaginai cum ar mai fi putut scăpa cineva cu viață dintr-un asemenea impact. Și pe urmă i-am văzut, ceva mai departe, pe marginea drumului. Ciufuliți, cu hainele în dezordine, zăpăciți, fără urmă de zgârietură, de cucui, teferi și nevătămați.
Mulți dintre cei care trec prin asemenea catastrofe nu se mai suie în viața lor la volan. Ar fi în stare să traverseze Pământul pe la Ecuator, decât să mai
Blog interrupted
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.
Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de
Toscanini
Nu-mi place să aștept. Uneori întârzii intenționat, doar ca să pot urmări de departe, de la distanță, micul ritual de răbdare al celuilalt. Eu, răbdare n-am. Mă plimb în sus și-n jos. Privesc la ceas. La oameni. Număr în gând tot ce poate fi cuantificat: tramvaie, autoturisme cu număr cu soț, fără soț, băieți și fete. Uluci de gard. Câini cu lesă și câini vagabonzi.
Aștept și-mi trec prin gând diverse. Un capăt al străzii dă fix în pronaosul bisericii din cartier, o construcție ciudată, cu o cupolă în mai multe ape.
Un ditamai
Domnilor, ați dat-o rău de gard!
Copilul și soțul/ soția nu sunt entități separate, pe care să le iubești cu rândul și cu unități de măsură diferite. Ei sunt familia ta, un tot, o păstaie uni camerală în care boabele de mazăre se culcușesc împreună. A alege între unul și altul este ca și cum ar trebui să alegi pe cine iubești mai mult: pe mama sau pe tata. Iată o întrebare la care am ridicat întotdeauna din umeri,considerând-o prea stupidă ca să arunc, măcar și de formă, un răspuns.
Textul integral pe Catchy.ro
Recent Comments