I’m going slightly mad
Mai că m-aș întinde și eu pe canapeaua unui terapeut. Unui psihoterapeut. Dacă aș găsi unul care să poată (să știe și să vrea) să vorbească normal.
Mă seacă la ficați atitudinea celor pe care îi vezi prin filme, plină de compasiune și empatie trucată. Nu poți suferi alături de mine, cât timp mă taxezi cu ora. Și nici nu mi se pare o atitudine de profesionist. Dacă m-aș duce la ortoped nu mi s-ar părea firesc și nu mi-ar inspira mai multă încredere dacă s-ar apuca să geamă, în timp ce-mi reduce fractura, ca să simt eu că îmi înțelege durerea.
Îl vreau dur, aspru, poate
Daca internet n-ar fi, nu s-ar mai povesti!
De când n-am mai scris despre subiectul care mă înfurie şi mă incită, mă revoltă şi mă seacă, mă ademeneşte, dar mă şi exasperează, pot şi broda pe marginea lui, dar pot să-l şi desfiinţez şi să-l desfid: internetul?
Eu nu iubesc internetul. Face parte din viaţa mea aşa cum fac multe alte lucruri pe care nu mi le-am dorit şi fără de care am trăit cândva cu mult mai fericită. Mă folosesc de el ca de o unealtă la care oricând as putea renunţa. Îmi pierd nemăsurat timp preţios căutând informaţii de veridicitatea cărora mă îndoiesc, şi alt timp de nerecuperat ca să
Recent Comments