Don’t put the blame on me!
Minţim de frică.
Minţim ca să ne apărăm.
Minţim ca să fim acceptaţi.
Minţim ca să nu rănim.
Minţim ca să nu fim răniţi.
Minţim ca să nu fim marginalizaţi.
Minţim ca să nu dezamăgim.
Minţim din laşitate.
Minţim fiindcă am fost/suntem minţiţi.
Minţim ca să protejăm.
Minţim din convenienţă.
Minţim din politeţe.
Minţim din mimetism.
Minţim patologic.
Minţim din inconştienţă.
Minţim asumat.
Minţim ancestral.
Minţim din cabotinism.
Minţim din instinct.
Minţim paliativ.
Minţim că să obţinem o amânare.
Minţim imaginativ.
Minţim cu virtuozitate.
Minţim diletant.
Minţim tranzitoriu.
Minţim dogmatic.
Minţim diabolic.
Minţim angelic.
Minţim cinic.
Minţim empatic.
Minţim emfatic.
Minţim inteligent.
Minţim prosteşte.
Minţim manierat.
Minţim grobian.
Minţim fiindcă e
Ce mai citim iarna asta?
Memoria întunecată. Sacul fără fund întemnițat în cea mai ascunsă dependință a subconștientului. Dacă n-ar exista visele, premonițiile, sentimentul de deja vu care ne stăpânește uneori, în cele mai stranii momente ale stărilor noastre de veghe, aproape că n-am crede că e posibil ca ea să existe. Și totuși nimic nu se pierde, totul rămâne înscris, scrijelit, amprentat în creierul nostru care, ca un burete, reține tot: imagini, sunete, senzații. Cât de departe poate merge înapoi această memorie, ar fi interesat de știut. Câte vieți dinapoia celei pe care o trăim în prezent?
Imbecilitate tranzitorie sau limerence?
Cel de-al doilea termen sună mai bine, dar nefiind
Work in progress
Ce s-a schimbat…
Acum îmi rezolv problemele singură. Ba chiar și pe ale altora.
Nu mai planific nimic. Dar nici nu mă mai hazardez să iau decizii de moment, închipuindu-mi că pot repara consecințele din mers sau că pot schimba, tot din mers, direcția.
Visele premonitorii nu se mai îndeplinesc exact așa cum au fost visate.
Nu mai cer voie și nu-mi mai mărturisesc greșelile și păcatele înainte de a le fi comis. Nu mai cred că o dezgolire completă a sufletului îți poate reduce sentința, de la condamnare pe viață, la pedeapsă cu suspendare.
Am început să fac lucrurile în felul și în ritmul meu, fără presiunea
Roşu. Sec
Puse toate laolaltă, s-ar putea să dea pe dinafară și totuși rămâne senzația unui gol pe care nu-l pot umple nici bucuriile, nici necazurile, nici ratele la bancă și nici copiii.
Poate că ei nici n-ar trebui aduși în discuție, când ați hotărât voi să va legați soarta, unul de-a celuilalt, ei nu existau nici în faza de proiect. Dar cum ai putea să-i excluzi? Iar pentru ei asta-i starea de normalitate, nu cunosc altceva. Tu cunoști și știi că nu așa ar trebui să fie, că e normal să existe certuri, neînțelegeri, dar nu și indiferență, nu și amărăciune, nu și starea asta perpetuă de nemulțumire.
Ai cunoscut pe altcineva și
Cand te indragostesti
El are o familie care s-ar potrivi oricui, în orice context, doi copii, o soție iubitoare pasionată de grădinărit și o casă cu peluză.
Ea duce o viață monotonă, un pic prea tihnită, lângă un soț mereu ocupat.
Făgașurile pe care lunecă viețile lor prind a se adânci, înțepenind curgerea timpului într-o rutină, dulce pe-alocuri, exasperantă uneori, izbăvitoare totuși în situații și conjuncturi mai dramatice (cum ar fi pierderea copilului născut cu o gravă malformație).
Se ciocnesc într-o librărie, târguind cadouri alese la nimereală, în ultimul ceas. Și se reîntâlnesc apoi în trenul care-i duce pe amândoi spre căminele lor (încă) primitoare.
El vrea să o revadă și-i aține calea. Ea acceptă jocul
Intre iluzie si adevar
Consider minciuna un reflex condiționat de autoapărare. Îl căpătăm în copilărie și îl datorăm unei naivități cu care toți ne naștem.
Suntem învățați că adevărul e cea mai bună minciună și că niciodată nu va fi sancționat. În timp ce minciuna are picioare scurte și odată descoperită nu vom mai fi crezuți pe cuvânt niciodată: nu vom mai avea cuvânt.
Și totuși adevărul de cele mai multe ori e o mărturisire, o confesiune care despovărează un cuget încărcat de o minciună sfruntată, cărată de ceva timp pe conștiință.
Ca să mărturisești un adevăr, obligatoriu mai întâi trebuie să
Recent Comments