Fiti pretentioase, doamnelor!
Nu sunt nici mofturoasă, nici vreo fițoasă. Dar am știut întotdeauna ce vreau.
Și-am vrut așa:
Să nu fie nici frumos și infatuat ca Narcis, dar nici vreun Quasimodo complexat.
Nici infantil, nici îmbătrânit înainte de vreme.
Nici aventuros până la extrem, nici banal.
Nici fidel din lipsă de opțiuni, nici adulterin din viciu.
Nici cu capul în nori, nici un goblin înfundat în calcule complicate de buget.
Nici leșinător de romantic, nici dur până în fibra osoasă.
Tolerant, dar nu din lipsa principiilor. Principial, dar nu absurd.
Să iubească florile, copiii și puii de animale.
Să
Domnilor, ați dat-o rău de gard!
Copilul și soțul/ soția nu sunt entități separate, pe care să le iubești cu rândul și cu unități de măsură diferite. Ei sunt familia ta, un tot, o păstaie uni camerală în care boabele de mazăre se culcușesc împreună. A alege între unul și altul este ca și cum ar trebui să alegi pe cine iubești mai mult: pe mama sau pe tata. Iată o întrebare la care am ridicat întotdeauna din umeri,considerând-o prea stupidă ca să arunc, măcar și de formă, un răspuns.
Textul integral pe Catchy.ro
Recent Comments