Hei, Taxi!
Expresia “needucabil” am auzit-o de la o doamnă profesoară, pe care eu am considerat-o întotdeauna remarcabilă. Avea un fel elegant de a se impune, fără să ridice vocea, fără să aplice pedepse, fără să umple catalogul cu note de trei și de patru.
Bineînțeles că nu era nici ea scutită de obrăznicii, dar exista o limită care, în cazul altor profesori, putea fi încălcată cu destulă lejeritate, indiferent de consecințe.
M-a fascinat mereu capacitatea anumitor oameni de a se retrage în spatele unui scut invizibil, transparent dar foarte rezistent, dincolo de care pot rămâne ei înșiși, constanți, egali cu sinele lor, fără să-i poată atinge nimic rău din exterior. Evident, trăiesc și ei traume, au și
Azi, acum
Niculina a fost diagnosticată la șapte ani cu leucemie. Se născuse hipoacuzică și medicul îi sfătuise pe părinți să o dea “la vioară”, ca să îi ascută auzul. Tratamentul neconvențional îi vădise talentul la muzică. Era o fetiță cuminte, slăbuță, palidă, dar cu o imensă forță vitală. Între două cure de citostatice mergea la concursuri și era privită ca un copil minune.
Puțină lume știa de boala ei și îi prevesteau o carieră și o viață de vis. Părinții, oameni simpli, de la țară, și-ar fi dorit să se joace mai mult, să mănânce mai bine, să se îngrașe și să nu se mai ostenească atât.
Prinsă
Recent Comments