Cartea sau filmul?
Viața și o conjunctură fericită m-au adus o dată, o singură dată (genul acesta de întâmplări fac parte din categoria miracolelor, iar miracolele pot fi ușor identificate de coincidențe prin faptul că nu se repetă și nu sunt întâmplătoare) față în față cu un personaj cu aură de legendă pentru mine: Tudor Caranfil.
Întâlnirea s-a produs la un eveniment care ar fi putut fi catalogat drept monden, fie și fiindcă puteai pleca de-acolo cu niște selfie-uri mortale cu vedete.
Faptul că un guru al cinematografiei acceptă să schimbe câteva impresii cu o admiratoare a sa, care nu se declară cinefilă, dimpotrivă, recunoaște că mai întâi
Stiu de ce-ti scriu! Dar tu stii de ce ma citesti?
În lumea de carton, plexiglas și celuloid a vedetelor, să nu se vorbească despre tine este echivalent cu a nu reuși performanța de a face umbră sub soare. Nu se supără nimeni cu adevărat din pricina bârfelor, a zvonurilor, a scornelilor răutăcioase. Nu contează adevărul, dacă ești pe prima pagină. Nu-i umilitor dacă ești titrat “cel mai prost îmbrăcat”, nici “cel mai prost”, așa, în general. Noi, ceilalți, avem liberul arbitru să-i iubim, să-i urâm, să-i copiem, să-i disprețuim, să vorbim sau nu despre ei. Avem proprietatea telecomenzii, putem schimba canalul, așa ni se spune și așa este. Nu ne obligă nimeni să citim sau să vizionăm
Dreptul de a judeca
“Nu-i bine să judeci”, așa se spune. Dar a judeca nu înseamnă neapărat a pune la zid, a emite asupra acțiunilor cuiva o părere bazată exclusiv pe experiențele tale de viață. Și nu înseamnă că ești obtuz, închistat în prejudecăți, nu înseamnă că te erijezi în Curte Marțială, că dai sentințe și condamni ca și cum tu ai fi deținătorul adevărului absolut.
A judeca mai înseamnă și a gândi, de fapt cred că acesta este sensul de bază. Înseamnă a fi de părere, a socoti, a raționa.
Ni se cere să fim toleranți, să rămânem neutri, să nu avem opinii și
Recent Comments