Luchi
Nu mă duceam niciodată la bibliotecă să caut o carte. Mă duceam să descopăr cărți.
Acum nu mai știu cum se procedează, probabil totul e informatizat. Poate că nici nu mai trebuie să cauți printre sute de volume, zeci de rafturi șubrede, să inhalezi praful înecăcios care te face să tușești pe înfundate, să calci cu băgare de seamă să nu scârțâie parchetul, să nu te șșș-ie ori să nu se uite la tine cu reproș, peste rama ochelarilor, vreun căutător de comori ca și tine, doar mult mai vârstnic și mai impozant, pe care-l bănuiești coborât direct de la vreo catedră de literatură.
Nici nu știu
Dragostea e una
I-a fost foarte teamă o vreme că s-ar putea îndrăgosti încă o dată, de-un altul. Știa atât de bine că atunci nimic n-ar mai fi putut-o îndupleca. Că ar fi trebuit să plece ca trasă de-un fir nevăzut, ca sub puterea unui blestem. Și i-ar fi părut atât de rău, pentru toți anii petrecuți împreună, pentru fărâma aceea de viață a lor, risipită precum cenușa unui mort dintr-o urnă spartă.
(Foto: Costica Acsinte)
… citiți pe Catchy.ro
Recent Comments