Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Suntem fragmente dintr-o supernova

supernova“În anonimatul nostru nu există nici un indiciu că ajutorul va veni din altă parte, ca să ne salveze de noi înşine.” – Carl Sagan

Nici nu mai știu când am avut revelația că fiecare dintre noi suntem o lume, un Univers migălos creat după reguli proprii.
Fericirile noastre sunt numai ale noastre. Tristețile noastre la fel. Uneori avem iluzia că le putem împărtăși, dar adevărul-adevărat este că, de trăit, le trăim în cea mai profundă intimitate, acolo unde nimeni nu ne poate urma sau călăuzi.
Din lumea noastră nu poate transpare decât ce ne dorim să transpară. Și oricât ne-am forța vederea, nu vom putea zări din

Continue Reading

Fericirea ne face anoști

eu 2
Am avut o copilărie frumoasă, fiindcă așa a fost să fie, să am un tată extraordinar. Avea 41 de ani când m-am născut și nu trebuie s-o mai spun eu acum, că pentru cineva născut în 1929, 41 de ani era o vârstă. Mă uit acum la mine și la cei de-un leat cu mine și nu văd maturitatea și înțelepciunea celor care și-au trăit copilăria în lipsuri și chinuri, în timpul războiului, adolescența în perioada tulbure de reconstrucție și tinerețea în ritm de marș forțat. La 40 de ani ei erau bătrâni și la minte și în ridurile de pe frunte.
Tatăl meu a știut să-și

Continue Reading

Ca o stanca pe ape

Aud îndemnul ăsta: “Trăieşte-ţi viaţa!” de când mă ştiu.
De-a lungul (şi de-a latul) timpului a îmbrăcat multe forme:
“Trăieşte-ţi copilăria!”, când aproape că nu ştiam să mă joc cu jucării, doar cu creioane şi cărţi.
Adolescenţa, când aproape că nu ieşeam din casă, ca un huhurez.
Tinereţea, când mă perpeleam că n-am să fiu o mamă tânără cu o gaşcă întreagă de plozi pe care să-i spăl, să-i adun în jurul mesei şi să-i cert că în loc să mănânce se joacă, să-i învăţ tot ce ştiu şi să mai învăţ şi de la ei ce n-am apucat până atunci, să-i cătănesc să facă sport, să deprindă limbi străine, să le destup minţile, să-i plimb, să vadă

Continue Reading

Boys don’t cry

E mai ușor sa fii femeie, sau bărbat?

Întrebarea asta mi-am pus-o de nici nu mai știu câte ori. Ba, știu: de câte ori mi s-a părut nedrept să renunț să mă bat (la propriu) pentru ceva ce îmi aparținea, mi se cuvenea, sau pur și simplu fiindcă energiile mele negative din acel moment se cereau descătușate – fiindcă sunt fetiță/ fată/ domnișoară/ o lady și nu se cuvine, nu e frumos, nu e elegant.

De câte ori n-am putut să fac eu primul pas într-o relație pe care mi-o doream tâmpește de mult, fiindcă asta mi-ar fi irosit șansele în fața respectivului, m-ar fi coborât de pe piedestal și m-ar fi transformat, “out of place”,

Continue Reading

Ce face si ce este o femeie puternica?

SuperwomanAm momente când îmi vine să mă trântesc cu fundul de pământ ca un copil râzgâiat și să mă zvârcolesc până obțin ce vreau.
Altele, când am chef să-mi dau ochii peste cap și să leșin în brațele cuiva. Iar altele, mult mai dese, când îmi blestem zilele că nu m-a făcut și pe mine mama mai prostuță: ar fi mers la pachet cu neajutorarea și n-ar mai fi trebuit să le iau în piept vitejește pe toate, de una singură.
Fiindcă o femeie e tot o femeie, cât ar vrea ea să se creadă ori să se simtă egală cu bărbații, cât

Continue Reading