Zgomotul și furia
Mă enervez ușor. Nu mi-ar plăcea să știu că-s considerată vreo certăreață, dar de obicei, când îmi vine să spun ceva, spun. Scurt și la obiect. Pe mine mă descarcă, pe ceilalți în schimb…
Spun ce gândesc în momentul acela de furie, de neputință, de exasperare. Mai târziu, când mă calmez și reevaluez situația, s-ar putea să-mi pară rău și să vreau să retractez. Scuzele și justificările îmi pot fi acceptate, ieșirile nervoase tolerate, dar vorbele… Vorbele rămân înșurubate, după caz, în inima, în sufletul sau în mintea celui căruia i le-am adresat. Și în privința asta rareori mai pot face ceva ca să îndrept lucrurile.
M-am
Si fetele se futeaza
Dan era tartorul lui Vlăduț, el îl învăța toate prostiile. Cum a fost atunci când îl auzise cântându-i de jale lui Dumitru, care cică murise în baie, cu mâna pe…
- Pe ce, mamă, pe ce?
- Pe oaie. Cu mâna pe oaie, încercase maică-sa s-o dreagă. Că ea se scălda în sudori reci numai la gândul că o să meargă la grădiniță și-o să-l apuce pe-acolo să se producă artistic. (citiți tot aici)
Love me tender
“Repectă-mă mai puţin, iubeşte-mă mai mult…”
Pe vremea bunicii, a “respecta” o femeie se traducea prin a nu face anumite gesturi cu tentă explicit sexuală faţă de ea. Bărbatul îi săruta mâna, numai după ce îi cerea permisiunea şi nu îi oferea braţul, înainte de a o cere părinţilor. “Îmi daţi voie?”, trebuia să întrebe el mimând nesiguranţa. “De ce nu?”, venea răspunsul ei, însoţit obligatoriu de o fluturare din gene, feciorelnic sfioasă. Ce se alegea după nuntă din acest respect, e deja istorie.
Tradiţia s-a păstrat, cu derogările venite din emanciparea sexuală şi revoluţiile aferente, până în zilele noastre. Băieţii au
Recent Comments