De maine, de luni…
Ne luăm mereu avânt să ne împlinim măcar un strop, cât un fir de neghină, destinul, ceea ce ne-a fost cu adevărat menit. Prea puţini dintre noi pot sta drept dinaintea conştiinţei lor şi să-şi spună privindu-se adânc în suflet: ăsta-s eu, cel adevărat, cel întreg, aşa cum am fost lăsat, fără măşti, fără fard, fără schimonoseli. Încercările disperate de a ne potrivi după chipul şi asemănarea celor între care, de voie ori de nevoie, trebuie să ne găsim şi noi un loc, ne transformă în nişte clone bezmetice. Căutăm fericirea în alţii, la alţii. Şi-n ceas de mare amărăciune şi adevăr ne promitem: “de mâine, de luni…”
Niciodată de azi, de
Managementul furiei
Ne pierdem cu firea, ridicăm tonul, spunem vorbe fără perdea, în barbă sau în gura mare, suntem aroganți, sarcastici, agresivi, isterici. Măcar o dată pe zi ne trimitem sinele scos din sărite la colț, iar el ne rânjește provocator scălâmbăindu-se.
Ne scuzăm că ni s-au tocit nervii, că ne-au slăbit frâiele în care am fost înhămați, hăt, demult, în vremea celor șapte ani de-acasă și care ne-au strunit o parte din viață să nu călcăm arătura sub copite nărăvașe.
Învățam egoismul odată cu trecerea timpului.
Pe măsură ce constatăm că nu mai avem timp, ni se duce și răbdarea pe apa sâmbetei.
Ne-am dori să putem schimba ceea
Pune mana si-nvata!
Am urmărit nu demult o emisiune TV pe eterna temă a școlii românești, între ridicol și sublim, în care invitatele (femei și mame) nu reușeau să cadă de acord ce fel de reformă ar aplica sistemului, în situația ipotetică și destul de improbabilă că ar fi devenit în viitorul apropiat ministru al educației. (Spun “destul de” fiindcă este evident pentru toată lumea, sper și cred, că România este țara tuturor posibilităților din punctul acesta de vedere).
Una dintre ele pleda pentru un învățământ de masă. Cealaltă, pentru elite.
Prima considera că școala trebuie să fie accesibilă tuturor.
Cealaltă, că nu toți trebuie să ne îngropăm sub
Recent Comments