Ziua îndragostitilor, nu a celor carora le-ar placea sa fie
Prima oară când am sărbătorit Valentinul s-a întâmplat la scurt timp după o trădare, când amândoi am simțit nevoia unei reconfirmari. Nu știu lui, dar mie mi-a lăsat un gust atât de amar, încât am decretat-o sărbătoare de import și am abandonat festivismul, cu ursuleți de pluș și inimioare de marțipan, pentru alții mai cosmopoliți decât mine.
N-am uitat în schimb de tragicul șir de evenimente declanșat de valentina Batshebei (Departe de lumea dezlănțuită), către vecinul său Boldwod, în care-i cerea imperios și cu tupeu: Însoară-te cu mine!
O face în glumă, dar bietul Boldwod o ia în serios. El, înșurubat confortabil în burlăcia lui, din
Martiri fara cauza
Îmi spune tot mereu că regretă. De când o știu, e ca o placă stricată, ca un disc de vinil zgâriat, pe care acul sare și revine la aceeași replică: “regret că…”, “regret că…”, “regret că…”
Dacă zgâlțâi un pic platanul afli că tot alții sunt vinovați fiindcă nu are viața pe care și-ar fi dorit-o și pe care ar fi meritat-o. Afli că e o victimă, un miel sacrificat ca să se indestuleze alții la masa de Paște, o crucificată pentru ca alții să fie scutiți de suferință. Că ei nici măcar nu-i sunt recunoscători și că nu o apreciază.
În ciuda revoltei care
Love and marriage
Am auzit multe păreri, unele solid argumentate, că viaţa în doi te-ar depersonaliza. Că obişnuinţa de a gândi din perspectiva celuilalt ar ajunge în timp o a doua natură, potrivnică înclinaţiilor tale fireşti, opusă nevoilor şi năzuinţelor tale. Că viaţa ta s-ar împărţi în “înainte” şi “după”, iar “înainte” ar putea însemna o cu totul altă persoană, liberă, independentă, în timp ce “după” n-ai mai avea vlagă şi instincte proprii de supravieţuire. Că dragostea ar fi o boală, un dezechilibru funcţional din care, netratat la timp, ai putea ieşi stigmatizat pe veci, purtând în contorsionările şi răsucirile spiralei tale genetice o malformaţie pe care să o perpetuezi transmiţând-o
Recent Comments