Desolation comes upon the sky
Unele lucruri le descopăr mai târziu. Nu sunt foarte conectată la trenduri. Apoi mi le însușesc, ca pe un fel de vestigii, tocite bine de alții și aruncate în uitare, din care nu mai rămâne uneori decât o patină.
Fiecare vacanță îți rămâne în amintire prin ceva anume, un feeling special. Vara asta m-am îndrăgostit din nou. De o carte care m-a făcut să plâng de necaz că s-a terminat prea curând, a aceleași Allende, pe care de când am descoperit-o o iau cu mine pe malul mării, încât nici n-o mai pot disocia de ideea de relaxare, de vuiet de valuri, de sentimentul de abandon
Sfarsit de capitol
Când ceva se sfârșește e tare greu să te gândești, chiar atunci, pe loc, în timp real, că te așteaptă un nou început. Chiar și atunci când îl anticipezi, când îl presimți, sfârșitul (sau începutul, totuna) tot nepregătit te găsește.
Te gândești la universul acela familiar, arhicunoscut, comod, confortabil, în care te cuibăriseși ca pentru totdeauna, rămas de-acum ferecat în spatele unei lespezi de neurnit, de neclintit, ca la un Neverland interzis. Și chiar dacă au fost momente în care ți-ai dorit schimbarea, tot regreți că n-a mai fost să dureze.
Necunoscutul sperie. Timpul le așează pe toate, iar și iar, în alte
Recent Comments