Note Istorice la Povestirea Cameristei
Cartea a fost scrisă în 1985, ecranizată în 1990 (cu Natasha Richardson și Faye Dunaway în rolurile principale), transpusă într-un serial HBO în 2017.
Să te apuci să “povestești povestea” nu are rost, chiar și cei care nu au citit-o și nici nu au vizionat-o, tot știu despre ce este vorba.
Mai toate recenziile se axează pe ideile de feminism, drepturile omului, discriminare, ecologie, teme importante dar întoarse pe toate părțile și dezbătute până la sațietate.
Prea puțin au fost pomenite în prezentările cărții și dezbaterile pe marginea ei acele Note Istorice de la final.
Povestea este cutremurătoare, are descrieri și relatări care,
Ce mai citim iarna asta?
Memoria întunecată. Sacul fără fund întemnițat în cea mai ascunsă dependință a subconștientului. Dacă n-ar exista visele, premonițiile, sentimentul de deja vu care ne stăpânește uneori, în cele mai stranii momente ale stărilor noastre de veghe, aproape că n-am crede că e posibil ca ea să existe. Și totuși nimic nu se pierde, totul rămâne înscris, scrijelit, amprentat în creierul nostru care, ca un burete, reține tot: imagini, sunete, senzații. Cât de departe poate merge înapoi această memorie, ar fi interesat de știut. Câte vieți dinapoia celei pe care o trăim în prezent?
Imbecilitate tranzitorie sau limerence?
Cel de-al doilea termen sună mai bine, dar nefiind
Sfintii nu pot pactiza cu diavolii
Primim ce merităm, chiar dacă plata pentru faptele noastre, bune sau rele, se lasă uneori atât de mult așteptată, până când practic nici nu mai contează, ori cu greu mai putem pune lucrurile laolaltă, încât fapta să se potrivească cu răsplata.
Dar polițele trebuiesc semnate, mai devreme sau mai târziu, în original. Lecțiile trebuiesc învățate, faptele asumate.
Posibil ca replica să nu ne fie dată direct și personal, uneori se poate întâmpla să deducem, din ce se întâmplă în jurul nostru, că ne este servita prin învăluire, ca avertisment.
Suntem legați unii de ceilalți, prin nevăzute și nebănuite fire și tot așa cum ar fi o nesăbuință să ne
Show me yours and I’ll show you mine
Slavă Cerului, s-a-ncheiat campania electorală, mi-am zis. Eram mândră de mine că am izbutit până la capăt, până în ultimul ceas, să-mi țin firea și să nu scot pe nimeni din lista mea de “prieteni”, doar fiindcă are, vezi, Doamne, niște convingeri politice la care eu nu mă raliez.
S-o spun pe-aia dreaptă, nu dau doi bani pe convingerile politice ale nimănui. Convingeri politice au avut cei care-au înfundat pușcăriile comuniste, care au fost torturați la propriu, schingiuiți, prigoniți și care totuși au răzbit cu idealurile intacte până la căderea regimului care i-a întemnițat.
Ce desuet pare acum să te sacrifici pentru o idee! De ce să te sacrifici, bre, când poți s-o
Recent Comments