Frustrat inutil

Când cineva citește un articol și scrie într-un comentariu că îl consideră (pe el, pe articol) inutil, ce poți să-nțelegi din asta?

1. Că omul e frustrat fiindcă și-a pierdut timpul.

Aici îl înțeleg. Timpul, dacă dăm tot balastul deoparte, e singurul important. Și niciodată suficient.
Nimic de comentat, așadar: să-l umplem măcar pe ăla, cât ne-a mai rămas din momentul în care am realizat cât de repede și de ireversibil ni se scurge printre degete, cu lucruri folositoare.
Cititul e o ocupație nobilă. Locul I în top: cititul cărților. Blogurile… când nu sunt ale unor persoane publice (uneori nici atunci, avem exemple) sunt doar umplere de vreme. Nu-s lecturi esențiale, să fim serioși (și realiști). Face cineva filosofie pe blog? Poate terapie, în cel mai bun caz.
Corina Stoica spunea (și  se potrivește mănușă și în cazul meu): “Îmi place să citesc bloguri neimportante (ca al meu) scrise de persoane neimportante (ca mine)”.
Mă interesează ce-i preocupă pe oameni. Până să vină moda asta citeam jurnale și memorii (o mai fac și acum), este genul preferat de mine. Călătoresc prin mințile și sufletele oamenilor. Dacă mi-aș face azi o carte de vizită, aș scrie pe ea ca Holly Golightly: numele și, undeva, într-un colț, “călătoare”. Doar că nu cu pasul, cu gândul.
Scriitorii de bloguri, cei anonimi, practică, așa cum spunea Alex Ștefănescu, literatura cu candoare. Și nu numai literatura de ficțiune, și confesiunea la fel. Textele convenționale nu mă atrag, chiar dacă sunt impecabil redactate. În schimb cele sincere, rupte din suflet, chiar naive, mă emoționează. Emoția poate fi și negativă, poate că mă întărâtă să-i răspund autorului, să-l combat, să-i prezint o fațetă a problemei vizibilă doar din perspectiva mea. Simplul fapt că textul lui a obținut din partea mea o reacție îl salvează de la inutilitate. Și cât de frumos, de incitant e să discuți pe marginea unui text!

2. Dar dacă tu consideri că deja ți-ai irosit timpul cu un text “degeaba”, să-i mai trimiți autorului și un mesaj, în care să-i reproșezi că din cauza lui tu ai rămas mai sărac cu 5-10 minute din viață, asta este cu adevărat pentru mine de neînțeles! Numai scriind comentariul ți-ai mai mâncat singur alte 10. Sau poate ar trebui să consider că i le-ai făcut cadou?

De fapt, tu, cititorule-comentator necunoscut, îi validezi autorului zăbava scrisului. Pentru reacția obținută, el nu poate fi decat încântat.
Din punctul lui de vedere, nu textul scris de el este inutil, ci frustrarea ta!