Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Toscanini

dirijorWhat if God was one of us?

Nu-mi place să aștept. Uneori întârzii intenționat, doar ca să pot urmări de departe, de la distanță, micul ritual de răbdare al celuilalt. Eu, răbdare n-am. Mă plimb în sus și-n jos. Privesc la ceas. La oameni. Număr în gând tot ce poate fi cuantificat: tramvaie, autoturisme cu număr cu soț, fără soț, băieți și fete. Uluci de gard. Câini cu lesă și câini vagabonzi.

Aștept și-mi trec prin gând diverse. Un capăt al străzii dă fix în pronaosul bisericii din cartier, o construcție ciudată, cu o cupolă în mai multe ape.

Un ditamai

Continue Reading

Luchi

toparceanusiotiliacazimir

Nu mă duceam niciodată la bibliotecă să caut o carte. Mă duceam să descopăr cărți.

Acum nu mai știu cum se procedează, probabil totul e informatizat. Poate că nici nu mai trebuie să cauți printre sute de volume, zeci de rafturi șubrede, să inhalezi praful înecăcios care te face să tușești pe înfundate, să calci cu băgare de seamă să nu scârțâie parchetul, să nu te șșș-ie ori să nu se uite la tine cu reproș, peste rama ochelarilor, vreun căutător de comori ca și tine, doar mult mai vârstnic și mai impozant, pe care-l bănuiești coborât direct de la vreo catedră de literatură.

Nici nu știu

Continue Reading

Citesc si ma minunez

broken
Știu povești spumoase. Povești cu tâlc. Povești moralizatoare. Triste. Comice. Absurde.

Povești de viață, dar nu din viața mea. A altora. Văzute, auzite, bănuite.

N-am să le scriu niciodată, poate doar pentru mine. N-am să le pot publica niciunde, nici măcar cu numele protagoniștilor schimbate. Nici măcar cosmetizate. Cu siguranță, nu în forma în care cei care le-au trăit de-adevărat s-ar putea recunoaște. Nici măcar dacă aș ști că s-ar simți maguliți, ușurați, răzbunați sau amuzați să descopere că le-am arhivat în mai lungile sau mai fast forward perioadele în care ne-am petrecut pe lumea asta.

Sunt conștientă de puterea de manipulare a cuvintelor. Poți chiar să

Continue Reading

It’s free and always will be

untitledEven if you come home late and I’m already asleep, just whisper in my ear one little thought you had today. Because I love the way you look at the world. And I’m so happy I get to be next to you and look at the world through your eyes. – (Her)

Există, neîndoios, și o parte bună a relațiilor virtuale.

Să zicem că îți poți expune latura care consideri tu că te definește în acel moment. Sigur, nu suntem doar lumină, zâmbete, evenimente fericite și poze reușite. Poate că în majoritatea timpului de-abia ne târâm leșul, murim de silă, plecăm doar ca să avem

Continue Reading

All alone

alone
O migrenă nu-i migrenă fără fotofobie. Depresia, fără alcool. Și o criză sufletească, fără singurătate.
Dacă nu reușesc să mă abțin până apune cu totul soarele, măcar îmi trag o pătură peste cap. Pădurea (sau ce-o mai fi rămas din ea) e la doi pași de casă, dar în casă, între patru pereți cu ferestrele blocate și ușile baricadate, sentimentul de siguranță se instalează mult mai rapid decât în aer liber.
O fi orgoliu, o fi ambiție, încăpățânare, dar nu-mi place, nu suport să mă lamentez în fața nimănui. Nu înseamnă că n-am făcut-o vreodată, dar sentimentul copleșitor de fiasco, de nereușită care i-a urmat, a acoperit drama

Continue Reading

Vrei sa fii liber/a ca sa ce?

runaway-bride
Clișeul “second thoughts” își găsește materializarea (mai des în pelicule romantice, mai rar în viață) în scena fugii de la altar. De fapt, nu cunosc prea multe cazuri, doar unul, în care n-a fugit propriu-zis de la altar, slujba s-a oficiat, dar noaptea nunții n-a mai a avut loc, fiindcă proaspăta nevastă a dat bir cu la fel de proaspătul naș. Au trăit fericiți până n-am mai auzit nimic de ei.

În afară de încărcătura dramatică nu văd sensul unei asemenea răzgândiri de al doișpelea ceas. O nuntă în zilele noastre presupune ceva timp, ceva pregătiri, ceva investiții. Implică o grămadă de lume. Ai timp să-ți vină

Continue Reading

Learning to fly

learning to fly
De câte ori m-am despărțit de cineva, acel om a murit pentru mine. Când te înstrăinezi de-o persoană, nu contează cât de mult a însemnat pentru tine până în acel moment, ea încetează să mai existe. Nu o mai poți întâlni niciodată, pe lumea asta sau așteptând răbdător să-ți treci vămile spre alte lumi.

N-o mai recunoști și de te-ai izbi de ea pe stradă, și de-ai împărți perna cu ea, și de ți-ar rupe din pâine și ți-ar bea apa din cană.

O uiți, ți-o ștergi din amintiri și din sânge.

Nu la asta se referă mersul înainte? Nu asta înseamnă să pui punct

Continue Reading