Din blog în … vlog

Sunt o babă comunistă! Eu de-abia acum două seri am aflat că până și bloggeritul meu, de care eram foarte mândră (îl consideram un act avangardist) e anacronic, și nu de ieri, de azi. La modă acum este vloggeritul și pe acesta nu cred că am să-l încerc, oricâte crize middle-age aș traversa de-acum înainte și oricât m-aș feri să cad în capcana/ prăpastia dintre generații.
Un vlog este un video blog, pentru cine nu știe. (Mai e cineva care nu știe?!) Iar vloggerul este un blogger care își înregistrează posturile: în loc de texte publică filmulețe al căror protagonist este.
Topul vloggerilor din România, preluat de pe cooltivator.ro arată cam așa:

1.Doza de Haș
2. Tequila
3. Zmenta
4. Satana Cartoons
5. Friends Show
6. Dani pe net
7. Tudi Popa
8. Maxispunct
9. Nimic nou cu Teo

N-am reușit să-mi dau seama când anume a fost el făcut, poate că lucrurile s-au mai schimbat, or fi apărut și alte nume, încă și mai funny, dar ideea nu e să le fac reclamă neapărat (deși unii dintre ei ar merita), ci să se vadă clar de ce vloggeritul ăsta nu e pentru toată lumea.
În primul rând, trebuie să ai “față”, apoi să ai o viață socială cât de cât, timp, un self esteem invers proporțional cu simțul penibilului și așa, în general, cam toate atributele adolescenței.
Din păcate pentru tinerii noștri vloggeri, eu despre arta asta n-am auzit datorită lor. Deși îmi amintesc că, la un moment dat, câțiva ani în urmă, am văzut câteva filmulețe ale unui puști care comenta haios filme pe youtube. Dar m-am plictisit repede.

Căutam într-o zi quotes despre blogging și mi-a atras atenția unul în mod special:

“Every time you post something online, you have a choice. You can either make it something that adds to the happiness levels în the world – or you can make it something that takes away.
I tried to add something by starting Girl Online. And for a while, it really seemed to be working.
So, next time you go to post a comment or an update or share a link, ask yourself: is this going to add to the happiness în the world? And if the answer is no, then please delete.
There is enough sadness în the world already. You don’t need to add to it.”

Autoarea este Zoe Sugg, iar citatul este din cartea ei, bestseller printre adolescenți, Girl online.
Am fost curioasă să aflu cât mai multe despre tânăra scriitoare, mai ales că eu, în ultima vreme, mă simt extraordinar de depășită de viteza cu care bloggeri și facebook-iști se transformă peste noapte în scriitori, publicându-și textele și în varianta print și având, unii dintre ei măcar, realmente succes.
Dar eu sunt o babă comunistă, îmi asum și nu comentez, nu spun nici că ar fi bine, nici că ar fi rău. Oamenii au nevoie de cărți, cărțile au nevoie de oameni.

Zoe Sugg este descrisă de Wikipedia drept “fashion and beauty vlogger, author, and internet personality”. Are 24 de ani, cetățenie britanică și o “vechime” de doar cinci ani în branșă. Suficient cât să fi rupt toate clasamentele cu blogul ei, Zoella.
Anul acesta, pe 25 noiembrie, celebra editură Penguin i-a publicat romanul Girl Online, pe care (prin bunăvoința prietenilor fiicei mele de 16 ani și mulțumită tradiției Moș Crăciunului secret) am să-l răsfoiesc și eu în vacanța de sărbători care urmează. Nu promit că am să-l citesc cap-coadă, fiindcă am mai promis eu și cu The Fault în Our Stars, a lui John Green și n-am reușit să mă țin de cuvânt.
Girl Online nu-i un roman autobiografic, ne previne Zoe, chiar dacă descrie o experiență similară cu cea trăită de ea: o fată de 16 ani își creează un blog, care să o ajute să depășească o perioadă mai grea din viață (iar în viața de adolescent toate-s grele), blog care devine viral în scurt timp, iar ea trebuie să învețe să-și gestioneze succesul și notorietatea.
Acum, că editura Penguin dă din casă și spune că de fapt cartea n-ar fi scrisă de Zoe însăși, ci de o echipă editorială de experți, e o altă poveste. Măcar cu asta pot fi de acord: un blogger care vrea să-și publice o carte ar trebui să se asigure de un editor, dacă nu de o întreagă echipă, fiindcă pretențiile sunt altele, iar o virgulă pusă unde nu trebuie, ori o exprimare nefericită, nu se mai pot corecta ca în online, rămân scrise negru pe alb și te fac de rușine.
Iar ca să fie clar ce înțelege Penguin prin succes editorial: Fata Online s-a menținut timp de 67 zile în amazon.co.uk “Top 100 Best Seller” și a urcat în decembrie 2014 (la mai puțin de o lună de la lansare) pe locul 9 în lista “New York Times Best Seller” pentru ficțiune.

Și, da, dacă o comparăm cu Bianca Adam, alias Tequila noastră, toate acestea au fost posibile în Anglia. Probabil că s-ar fi putut întâmpla și în America. Oriunde, doar în România, nu.
Mi-ar plăcea enorm să aud că o editură din România s-a gândit să pună la dispoziția cuiva, cu o poveste de viață interesantă, o echipă editorială care să-l ajute să transpuna în cuvinte un scurt metraj despre viața lui. Și nu unul oricare, ci unul urmărit de vreo 50k de tineri pe internet.
Mi-ar plăcea să-i văd pe copiii de azi citind și cărți în limba română, altele decât cele din bibliografia școlară obligatorie. Cărți despre ei și despre ce-i preocupă. Cărți care să-i inspire să facă ceea ce le place și îi pasionează și care să le dea încredere că pot “trăi” la propriu din visul lor, adică pot câștiga bani, pot ajunge cunoscuți.
Nu știu dacă Tequila este olimpică la vreo materie, dar zău dacă mi se pare important.
Mi-a plăcut mult citatul Zoellei Sugg despre fericire, fericirea la care poți și tu contribui, fie și printr-o simplă postare pe blog.
Motivaționalul Biancăi ar fi acesta: “Dacă îți dorești foarte mult ceva, ți se întâmplă”.
Cred că toți tinerii ar trebui să creadă în asta. Și să creadă în ei!