Daca tot e sa fie, macar sa fie mai buna!
Mi se pare perfect normal să o vrei urâtă și proastă. Cât mai urâtă și cât mai proastă, exact în această ordine. Punct.
S-ar zice că pentru stima de sine asta ar funcționa ca un panaceu. Nu e nimic în neregulă cu tine, dimpotrivă: tu ești perfectă, e singurul tău “defect”. La fel cum defectă este și alegerea lui de a te înșela/ trăda/ abandona cu și pentru o ființă inferioară. Vei putea depăși momentul și merge mai departe fără regrete, fiindcă nu te-a meritat. Tot ce merită el este o femeie urâtă și proastă. Exact în această ordine.
Chiar dacă în cele mai multe cazuri se întâmplă
Criza maturitatii sau “Nu te imbata la schimbarea prefixului!”
Prima beție cruntă din viața mea s-a petrecut la aniversarea de treizeci de ani a unei prietene. Mă așteptase până noaptea târziu, să ciocnim împreună un pahar de șampanie. Care s-a transformat în două. În trei. Toată sticla și ce-am mai găsit ulterior prin cămară.
Cu fiecare dușcă ea era tot mai convinsă că viața i se va curma începând cu zorii zilei “treizeci plus una”. Eu, mai tânără cu câteva primăveri, doar îi țineam isonul. Ne-am despărțit pe multe cărări cu promisiunea că următoarea mahmureală ne-o vom petrece când voi fi ajuns și eu în pragul fatal.
De împlinit treizeci de ani, firește, am împlinit,
Cum sa te îndragostesti doar din mesaje, femeie?!
Se spune că internetul ne-a apropiat la un click. Relațiile la distanță au devenit mult mai suportabile, aș putea supralicita și spune că au devenit posibile. Ca să nu mai pomenesc de lărgirea ariei de căutare a sufletului care să ne oblojească neîmplinirile și frustrările (nu agreez prea tare termenul de “suflet pereche”). Am constatat, din discuțiile pe care le port cu adolescenții născuți în era celei de-a opta minuni a lumii, că decepțiile lor sunt mult mai mici, spre inexistente, în ceea ce privește persoana de la celălalt capăt, al nevăzutului fir care îi leagă în cadrul rețelelor de socializare. Poate că sunt mai superficiali, poate că sunt mai puțin
Suntem mult mai inapti acum sa traim intr-un cuplu
Suntem mult mai inapți acum să trăim într-un cuplu. Justificările cel mai des întâlnite în ultima vreme sunt: mai bine singur, all by myself, decât singur în doi. Mai bine divorțat, decât într-un cuplu compromis iremediabil prin lipsa de comunicare. Mai bine și mai frumos sunt crescuți niște copii de un părinte singur, dar fericit, decât de doi părinți care se simt, în cel mai bun caz, mizerabil împreună. (În cel mai rău caz se urăsc). Admitem în cor că nu suntem făcuți să trăim solitar, apoi constatăm cu amărăciune că nici monogamia nu ne este înscrisă în gene. De multe ori o singură experiență ne este de-ajuns
Hei, Taxi!
Expresia “needucabil” am auzit-o de la o doamnă profesoară, pe care eu am considerat-o întotdeauna remarcabilă. Avea un fel elegant de a se impune, fără să ridice vocea, fără să aplice pedepse, fără să umple catalogul cu note de trei și de patru.
Bineînțeles că nu era nici ea scutită de obrăznicii, dar exista o limită care, în cazul altor profesori, putea fi încălcată cu destulă lejeritate, indiferent de consecințe.
M-a fascinat mereu capacitatea anumitor oameni de a se retrage în spatele unui scut invizibil, transparent dar foarte rezistent, dincolo de care pot rămâne ei înșiși, constanți, egali cu sinele lor, fără să-i poată atinge nimic rău din exterior. Evident, trăiesc și ei traume, au și
Ziua îndragostitilor, nu a celor carora le-ar placea sa fie
Prima oară când am sărbătorit Valentinul s-a întâmplat la scurt timp după o trădare, când amândoi am simțit nevoia unei reconfirmari. Nu știu lui, dar mie mi-a lăsat un gust atât de amar, încât am decretat-o sărbătoare de import și am abandonat festivismul, cu ursuleți de pluș și inimioare de marțipan, pentru alții mai cosmopoliți decât mine.
N-am uitat în schimb de tragicul șir de evenimente declanșat de valentina Batshebei (Departe de lumea dezlănțuită), către vecinul său Boldwod, în care-i cerea imperios și cu tupeu: Însoară-te cu mine!
O face în glumă, dar bietul Boldwod o ia în serios. El, înșurubat confortabil în burlăcia lui, din
Fiti pretentioase, doamnelor!
Nu sunt nici mofturoasă, nici vreo fițoasă. Dar am știut întotdeauna ce vreau.
Și-am vrut așa:
Să nu fie nici frumos și infatuat ca Narcis, dar nici vreun Quasimodo complexat.
Nici infantil, nici îmbătrânit înainte de vreme.
Nici aventuros până la extrem, nici banal.
Nici fidel din lipsă de opțiuni, nici adulterin din viciu.
Nici cu capul în nori, nici un goblin înfundat în calcule complicate de buget.
Nici leșinător de romantic, nici dur până în fibra osoasă.
Tolerant, dar nu din lipsa principiilor. Principial, dar nu absurd.
Să iubească florile, copiii și puii de animale.
Să
Recent Comments