Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

It’s just an illusion

an illusion
Iubește-te, iubește-te, iubește-te!
Pune-te pe primul plan, înaintea celorlalți. Fă cumva și devino-ți centrul Universului. Tras de păr, împins, dacă altfel nu merge.
Învață arta de a fi egoist. Nu chiar tot timpul și cu măsură, firește.
Viața-i scurtă, de ce s-o trăiești ca să le faci altora pe plac, ca să-i mulțumești pe alții, ca să-nchizi gura nesătulă și neobosită a Lumii. A Lumii Întregi, deși, aparent, noi orbităm fiecare pe planeta lui și suntem, luați în parte, fiecare câte un Mic Prinț solitar.

Pot să continui în același mod clișeistic și să spun că în zadar vei încerca să dăruiești celor

Continue Reading

Blog interrupted

Is-blogging-necessary
Am luat o pauză mai lungă de la blog și mi-am dat seama încă o dată ce știam deja, că orice activitate pe care o suspenzi face ca abilitățile necesare ei să se înmoaie precum untul la soare. Ia, să nu te dai jos din pat o lună, să nu-ți miști picioarele, să vezi cum ți se transformă pulpele în macaroane, și chiar dacă tu aveai impresia că poți sări direct în tălpi și să purcezi la maraton, o să te întinzi pe burtă cât ți-i lunganul. Maraton pe coate încă nu s-a inventat.

Citeam într-un interviu al lui Ray Loriga că se autopedepsește cu o jumătate de

Continue Reading