Nascuta in zodia Racului

Nu știu dacă să cred cu adevărat în zodii. Sunt câteva caracteristici general valabile. Unele te măgulesc și te fac să exclami: exact așa sunt, fix cum scrie aici! Altele, care nu te pun deloc într-o lumină bună, sunt, evident, niște prostii nedemne de luat în seamă.
Probabil că există totuși o legătură între anotimpul în care ai văzut lumina zilei și prima impresie pe care ți-a făcut-o lumea în care ai plonjat, brutal și intempestiv, direct din grota primordială.
Se spune despre Raci că sunt loiali, fideli, statornici. Cum aș putea să nu recunosc? Ar fi ca și cum mi-aș îndesa jenată, sub o căciulă, aura.
Se spune despre Raci că sunt capricioși.
De multe ori s-a întâmplat să fac niște schimbări radicale în viața mea (obligându-i și pe cei din jur să se replieze cam pe nepusă masă), dar oricât de inexplicabile și de “capricioase” ar fi părut ele, n-au fost în niciun caz negândite îndelung. Nesucite pe toate părțile. Neamanate aproape la infinit.
E și asta o tară a Racului (ori poate doar a mea): dacă ar fi după graba de a lua decizii, ar trebui să-l concurez pe Matusalem.
Dacă m-am dezis de un plan, de un proiect, de un om, asta n-a venit așa, dintr-o dată, dintr-un capriț. S-au adunat în timp tot felul de probe la dosar, până ce mi s-a limpezit judecata și am putut hotărî verdictul.
Ar fi trebuit să dau semnale, să trâmbițez Apocalipsa? Ar fi făcut asta vreo diferență? Sau oamenii ar fi continuat să mă ignore, în cel mai bun caz să îmi surâdă condescendent?
Și dacă aș fi declarat că sunt la un pas distanță de a mă rupe cu totul în bucăți, oare n-ar fi luat asta drept o amenințare, ori mai rău, drept un șantaj?
E de-a Racului sau de-a mea convingerea că, cine e să te vadă, te vede și dacă nu-ți înfigi pene reflectorizante în dos?
Așa că, nu, schimbările mele, că-s de dispoziție  sau mai serioase, mai profunde și antrenează cu ele vârtejuri de emoții, descărcări și defulări de trăiri reținute îndelung, or veni ele pe neașteptate pentru cei din jur, dar pentru mine sunt cruci purtate ani, anotimpuri, vieți de-a rândul.
Se mai spune despre Raci și că sunt încăpățânați. Că o țin pe-a lor, reducând orice argumentație logică la absurd.
La ce bun să te justifici? Poți convinge cu adevărat pe cineva, care deja și-a format o părere, despre adevărul tău și numai al tău?
Nu suntem toți exponenții unei singure, unice zodii, care își strânge cu avariție în clești propriile convingeri?
Și oare prinși în horă, dansul vieții și al morții în deșertul de cenușă, am putea renunța vreodată la atât de blamatul pas înapoi?