“Nici acela n-o fo’ plin…”

Atât de multe tabu-uri, atât de multe lucruri de neconceput pentru noi, deși ele există și le putem admite când vine vorba despre alții.

Cum să mi se întâmple mie asta? Tocmai mie?
Cum am să pot trăi mai departe, dacă toate pe câte m-am bazat până acum au fost aruncate în aer de o deflagrație neașteptată?

E firesc să te temi, să te îndoiești. Iuda n-a fost decât un alter ego al lui Isus. Isus s-a vândut singur pentru o iluzie. Probabil i-o fi fost și Lui greu să-și închipuie cum va arăta lumea mântuită de păcate. De-acolo, de sus, de pe cruce, a văzut-o la fel. De n-ar fi fost piroanele care să-l țintuiască, ar fi putut coborî și poate că după asta nu i-ar mai fi păsat nici Lui.

Noi nu avem piroane, avem altfel de frâne.

De foarte puține lucruri putem fi siguri. Unul dintre ele este că orice ar fi să se întâmple, bun sau rău, la un moment dat nu va mai conta.

Am avut o surpriză mare să realizez că pot accepta și ceea ce mi se părea de neacceptat. Că pot trăi așa cum nu credeam că aș putea să trăiesc, fără chiar baza, temelia a ceea ce mă susținuse până nu demult.

Avem (și am) un simț de autoconservare mai puternic decât orice principii și decât orice convingeri. Până la sfârșitul zilei trebuie să rămânem în viață. La fel și mâine. Zi după zi, fiecare luată în parte, ruptă din contextul unui plan infinit care nu ne aparține și la conceperea căruia nu am luat parte.

Sunt convinsă că știm totul, încă de când ne naștem. Uităm voluntar, apoi facem eforturi supraomenești să ne amintim. Ori, poate că nu e o acțiune chiar voluntară, poate că e rezultatul educației concertată spre imbulzirea prejudecăților și cutumelor în mințile noastre crude de copii. Anihilării liberului arbitru.

Atunci când cei mai puternici dintre noi renunță abjurându-se de sine, atunci când decid să-și întrerupă brusc aportul la binele altora smulgându-și piroanele și vindecându-se de idealism, dacă nu vrem să-i pierdem, să-i îndepărtăm cu totul, va trebui să ne mulțumim cu ceea ce ne-a mai rămas: să închinăm împreună jumătățile pline ale cupelor noastre.