Marilena Guduleasa

Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie. (Antoine de Saint Exupery)

Imparatia Oglinzilor Strambe

Ochii mei de copil o știau frumoasă ca o Zână, subțire și mlădie ca în versurile lui Coșbuc, gata să se frângă în îmbrățișarea iubitului ei, care o sorbea din priviri. Privirile acelea de bărbat îndrăgostit, nu amorezat, mi-au rămas etalon până în ziua de azi. Nu putea exista pe suprafața pământului vrajă mai mare care să lege doi oameni. Erau făcuți unul pentru celălalt, ca cei doi frați gemeni din basme, identici, însemnați spre deosebire, în mijlocul frunții, unul cu semnul de foc al Soarelui, celălalt cu sclipirea de diamant a Luceafărului.

Câțiva ani și doi copii mai târziu, Zâna își păstrase doar aerul feciorelnic. Sânii, după două runde de alăptat, hotărâseră că se pot relaxa.

Continue Reading