Reflex de democraţie

N-am apucat să-mi exercit dreptul de a vota la niciun Congres numerotat cu cifre romane. Am împlinit 18 ani pe muchea dintre dictatură și democrație, așa că am început cu dreptul, sau cel puțin mi-am imaginat.

Primele alegeri la care am participat s-au lăsat aproape cu vărsare de sânge. Se organizau mitinguri, oamenii urlau unii la alții, forțele de ordine nu existau (ar fi trebuit să împânzească orașul). Țin minte că m-a luat odată valul la ieșirea de la metrou, P-ţa Victoriei, și până să mă dezmeticesc eram în fața Guvernului, îmbrâncită și călcată în picioare de o gașcă de exaltați (și dezaxați), susținători ai lui Iliescu.

Mazilu s-a cocoțat pe un tanc strigând: “Moarte securiștilor!”

Au plimbat un sicriu gol pe străzi, pe care au scris “Coposu”.

L-au făcut pe Rațiu filfizon din pricină că purta papion și sarică.

Vadim mânuia cu îndemânare vidanja, improşcându-i pe cei considerați “adversarii lui politici”.

Iliescu îndemna la concordie cu fața unui vulpoi care ademenește găinile să-i intre-n sac.

Mereu am votat negativ, încă de la început. N-am avut niciodată șansa să aleg pe cine trebuie, fiindcă cine trebuie n-a candidat.
Nu candidează nici anul acesta.

Mi-am trecut în revistă toate alegerile la care m-am dus ca să mă duc. În silă, ca la abator, să dau votul meu cuiva în privința căruia s-au făcut jocurile peste capul meu,  așezat resemnat pe un eșafod imaginar.

De departe așa zisa campanie electorală de anul acesta a fost cea mai abjectă. Cea mai jignitoare la adresa noastră, a alegătorilor. Nici măcar nu s-au mai obosit să facă scenarii, să îmbrace într-o formă de dezbatere lupta pentru scaunul care le satisface cel mai bine pofta nesățioasă de mărire și onoruri necuvenite.

S-au atacat încontinuu, ca niște câini îndârjiți cărora le-a dat cineva cu bățul prin gard să-i asmută, iar ei de proști ce sunt nu și-au dat seama că-s prinși în lanț și în afară de gălăgie, lătrături și spumă la bot n-au ce să facă.

Am tot auzit că trebuie să ieșim duminică din case și să alegem răul cel mai mic. Îmi poate spune cineva care ar fi ăla? Răul are grade de comparație, aflu.

Mă scuzați, dar nu sunt de acord. Nu mai vreau să votez ca să-mi fie rău, dar nu foarte. Vreau să votez ca să-mi fie mai bine, chiar dacă nu prea.

Sincer, nu m-aș duce. Aș trimite-o pe fiică-mea, de 16 ani, dar ea nu are dreptul. Poate ar trebui revizuit și asta în Constituție. Tot ne-am plâns noi că ne-au hotărât soarta alții, resemnaţii lui Ceaușescu, nostalgicii comuniști, că ne-au condus și ne conduc tot “ăia”, întinzându-și tentaculele prin copiii și nepoții lor.

N-au maturitate, nu-s responsabili? Pot fi păcăliți ușor?

O și văd pe fiică-mea, sau pe colegii ei, năpustindu-se să prindă o găleata sau inghesuindu-se la urnă pentru 1Kg de mălai.

Măcar pe ăștia, ca să-i cumperi, trebuie să vii cu ceva mai de soi decât un pix sau un breloc de chei.

Nu m-aș duce, fiindcă știu sigur că nu contează decât ca gest simbolic. Onorez și prețuiesc memoria celor care au luptat pentru ca toţi cetățenii să aibă drept de vot, indiferent de venituri, poziție socială, rasă,religie, sex. Atât.

În rest nu-mi mai fac nicio iluzie că ar conta sau că a contat vreodată votul meu. Mai ales dacă nu s-a mulat pe interesele momentului.

Mă duc ca să le fie cu un buletin de vot mai greu să măsluiască rezultatele. Mă duc ca să-i enervez, fiindcă știu că și-ar dori să stau acasă, să nu-mi pese, să îmi văd de murăturile mele de toamnă, de zacusca și de serialele mele online.

Mă duc, trebuie să mă duc, chiar dacă pe urmă nici n-o să mai deschid televizorul. Cu cinci ani în urmă pregătisem și sticla de șampanie, dar a rămas nedesfăcută. După faza cu Modroganul, Viorică și Videanu, “Mihaela, dragostea mea” și pana de curent, am considerat că stric băutura. Am salvat-o pentru Revelion.

Mă voi duce și anul acesta să votez. Fără niciun gând sau speranță, dintr-un reflex de democrație. Fiindcă, cică sunt cetățean european și am drepturi.
Dreptul de a fi spectator al propriei mele vieți, că atât mi-a mai rămas: să fiu protagonist într-un film veșnic nominalizat la Zmeura de Aur.

Știu sigur cine va fi Președintele pentru următorii cinci ani. Cred că toți știm.

Hai, să ne mai prefacem o dată că depinde de noi să avem conducătorul pe care-l merităm. Nu ne va fi prea greu, de-acum am strâns experiență.