Cand o parte din viata ta incepe sa mearga bine…

Dacă m-aș fi apucat să-mi pun dorințe la miezul nopții, sub vâsc, probabil că ar fi sunat ca și cum m-aș fi transformat subit în Bridget Jones:

Să slăbesc, nu mai mult de 5 kg și nu mai puțin de 3.

Să nu mă mai implic defel în problemele altora, ale căror rezolvări nu depind de mine (oricâtă bunăvoință aș avea) și care, deși îmi cer insistent părerea, n-au nici cele mai insignifiante intenții să-mi urmeze sfaturile.

Să nu mai fantazez despre prietenii total sincere și dezinteresate, iubiri veșnice, oameni care își țin cuvântul orice-ar fi, slujbe la care ești apreciat și răsplătit exact pe măsura muncii tale și așa, în general, să nu mai am așteptări de niciun fel, realiste sau nerealiste, de la nimeni și nimic.

Să încetez să mai spun exact ce cred, despre cine cred, chiar și verificat în cel puțin trei situații de viață în care am fost implicată și în care au existat martori care pot fi chemați oricând să depună mărturie. Să mă gândesc mult mai serios la consecințe decât am făcut-o până acum.

Să testez întotdeauna vopseaua de păr pe o șuviță, înainte de a-mi vopsi tot părul.

Să nu mai cheltuiesc mai mult decât câștig.

Să nu-mi mai aglomerez până la refuz lista cu treburi de rezolvat.

Să capăt o atitudine pozitivă față de toată lumea.

Să mă debarasez de toate troacele inutile din apartament.

Să dau săracilor toate hainele pe care nu le-am purtat timp de doi ani sau chiar mai mult. (Am început deja să fac asta).

Să avansez pe plan profesional și să găsesc un nou loc de muncă cu perspective.

Să mă apuc să strâng bani într-un cont. Poate chiar să depun bani și într-un fond de pensii.

Să am mai multă încredere în mine însămi.

Să fiu mai insistentă în urmărirea scopurilor propuse.

Să-mi folosesc mai judicios timpul.

Să-mi aranjez fotografiile de familie în albume.

Să învăț să programez toate aparatele video sau electrocasnice din casă.

Să ajung la 1000 de like-uri pe pagina de Facebook a blogului, până la 1 Martie.

Să nu-mi mai pierd timpul cu oameni neinteresanti, plicticoși, îngâmfați, aroganți.

Ideea e că, dacă m-aș fi apucat să îmi recit lista asta la miezul nopții aș fi ratat începutul de an, așa că mă bucur că n-am făcut-o.
A fost o noapte senină, artificiile s-au văzut de departe, am băut (aproape) o sticlă de șampanie singură, am fost exact cu cine mi-am dorit să fiu și dacă e-adevărat că așa cum îți începi anul, așa va fi până la sfârșit, atunci se anunță un an bun. Chiar excelent.
Cât despre minivacanța de sărbători … De ce să-mi bat capul să scriu ceva original, când pot să citez tot din Bridget:

“Chiar incepuse să-mi placă ideea că viața cotidiană e
suspendată, că pot să zac in pat cat vreau, că pot să bag in mine orice am chef și să beau cand mi se nazare, chiar și dimineața. Iar acum, brusc, s-ar zice că e cazul să sărim in poziție de drepți, disciplinați ca niște tineri ogari slăbănogi.”

Gata, e 2015. So, what?