A fi/ A trai cu cineva

La prima vedere ar fi trebuit să fie un subiect ofertant acesta: cum e să fii/ să trăiești cu cineva. Și totuși am stat mult să mă gândesc, dacă o mai fi rămas ceva de spus. Ceva nespus.
Am prieteni căsătoriți, divorțați, separați, celibatari. Care au schimbat relațiile mai des decât ciorapii sau care au rămas în câte-o combinație fatală, deși niciodată nu s-au declarat fericiți.
Nicio poveste nu seamănă cu cealaltă, nici măcar cele simple de tot, lipsite și de expozițiuni și de deznodăminte spectaculoase.
De ce mi se pare mie că mai toți cei care își pun status la Facebook, legat de viața lor amoroasă, “It’s complicated”, de fapt își complică singuri existența?
Mă întristează discuțiile despre cum ar trebui să muncești și să lupți pentru o relație. Să te reinventezi și să devii expert în disimulare și manipulare.
La polul opus sunt cei care pretind că o relație perfectă este cea în care nu mai încui ușa de la baie în urma ta. Cum ar veni, nici măcar secretul propriei excreții sau digestii să nu mai simți că ar trebui să-l ții doar pentru tine.
Cred că oricât ți-ai dori să-ți construiești singur o relație solidă, dacă nu ți-e menit va fi sortit eșecului. Tot ce vei clădi ziua se va nărui noaptea. Prea multe cazuri știu și în care, oricât de mult s-ar fi străduit să renunțe unul la celălalt, le-a fost pur și simplu imposibil. Unii și-au distrus chiar viețile din pricina asta.
Încrâncenarea, în ambele sensuri, nu duce la nimic bun.
Nu te poți programa să funcționezi într-un angrenaj în care nu ți-e locul și rostul. Nici nu poți schimba un carusel cu altul, la nesfârșit, alegând în care să te învârti după impresia artistică de moment.

Continuarea, pe Catchy.ro