Chicklit

Știu, nu-i de bun gust să recunoști că citești literatură de consum. Măcar până n-ai parcurs cele 100 de cărți important de citit într-o viață. Sau cel puțin una din lista celor 21 de cărți ale secolului al XXI-lea.

Mai păcătuiesc câteodată dând iama în colecția Chic a editurii Polirom, cam cum păcătuiau locuitorii orășelului francez Lansquenet, în filmul Chocolat. Și mai adorm cu Bridget Jones sau cu Rebecca Bloomwood, precum Contele de Reynaud în vitrina cu delicatese.

Bogdan-Alexandru Stănescu definește colecția pe care o coordonează ca pe “un puzzle construit din personaje simpatice și experiențele lor, genul de literatură în care femeile se vor regăsi într-o măsură atît de mare, încît la fiecare lectură vor avea o singură reacție: „Asta sînt eu!”. Cărți pentru femei, dar care îi vor face pe cititorii de sex masculin să rîdă cu gura pînă la urechi.”

Și tocmai asta-i ideea: să râzi. Poate nu chiar cu gura până la urechi, dar să râzi. Nu doar de personaje, dar și de tine, că n-ai știut să vezi partea comică a inevitabilelor situații penibile prin care ai trecut la rândul tău, pe care le-ai luat mult prea în serios și care ți-au dat stări disproporționate de disconfort și poate chiar depresii.

Să înveți să nu te mai judeci cu atâta asprime și să nu te mai avânți, pentru a ieși dintr-o postură jenantă, cu capul înainte într-alta, împletind cu sârg un lanț de alegeri nefericite, care în loc să te scoată la suprafață te vor înfunda și mai tare.

(Sophie Kinsella)

După ce am terminat de parcurs toate aventurile lui Lottie și ale lui Fliss, din Weding Night a Sophiei Kinsella, am știut că expresia asta îmi va intra definitiv în vocabular: alegeri nefericite.

Evident, nu se referă la alegerile pe viață, cele care vizează lucrurile importante. Se referă la micuțismele de zi cu zi, la felul în care ne năpustim să facem schimbări (zicem noi) radicale, despre care ne închipuim că ar fi esențiale unui nou și proaspăt început: coafură, machiaj, garderobă, culoarea părului. Mă rog, frivolități de care ne agățăm în speranța că ne vor ajuta să păcălim soarta. Bine, puțin și pe cei din jur.

Decepțiile amoroase ale lui Lottie se traduceau în gesturi impulsive, de genul: un tatuaj pe gleznă, o tunsoare extremă, aderarea temporară la o sectă, prietenoasă cu cei dornici să se lepede repede de toate bunurile pământești și să trăiască auster. Un piercing într-un loc intim (care se poate infecta și chiar așa s-a și întâmplat). Asta numea Fliss alegerile nefericite ale surioarei ei mai mici. Care toate au culminat cu reluarea, după douăzeci de ani, a unei relații din adolescență, sfârșită apoteotic cu o căsătorie intempestivă.

Am o lista destul de cuprinzătoare cu asemenea alegeri. Și prietenele mele au. Le-aș putea scrie (și descrie) cu ochii închiși, trezită noaptea din somn, atât de bine le știu și atât de mult mi-a luat să le repar. Infinit mai mult decât să le fac, asta-i clar.

La tatuat n-am ajuns, dar m-am răzbunat cu precădere pe podoaba capilară, pe care mi-am tuns-o în câteva rânduri punk, mop, scări (cu foarfeca domicilieră) și de care am tras apoi să-mi crească, pentru a-l putea schingiui vopsindu-l și decolorându-l până la consumarea întregii palete de culori existente pe piață. N-am intrat nici în vreo sectă, dar am citit până la epuizare forumuri și articole despre cum să faci față uneia…, sau unora… Timp cheltuit fără rost, fiindcă ce era menit să se întâmple s-a și întâmplat, într-un perfect acord cu personalitatea și stilul care mă reprezintă.

Am încercat de câteva sute de ori să mă reorientez (fără succes) către ocupații strict pământene, forțându-mă să-mi aduc aminte că au existat și vremuri în care eram bună la științele exacte și chiar am reușit să trec cu brio câteva examene importante. Iar timp irosit, învârtindu-mă precum poneii în manej și ajungând la pas exact de unde pornisem, încheind o buclă, nu cu nod marinăresc, ci cu o delicată fundiță.

Piercing, nu. Dar fiecare decepție s-a lăsat cu câte o pereche de cercei, astfel încât pot împodobi acum cu ușurință pomul de Crăciun din Piața Mare doar cu conținutul unei singure casete de gablonțuri (sunt mai multe).

S-a întâmplat chiar și faza cu ex-ul, mai puțin căsătoria, din motive recognoscibile de stare civilă.

Când nu e vorba despre mine, indiferent cât de bine mi-ar fi argumentată, miros o alegere nefericită de la mii de mile distanță. Uneori încerc, precum Fliss, imposibilul: nu poți opri pe nimeni să-și lege bolovanul de gât și să se arunce în gol, dacă pentru el bolovanul ăla simbolizează un nou început. Poți doar să stai pe-aproape și să încerci să limitezi dezastrul.

După ce totul va fi trecut, cu siguranță te vei putea amuza. Poți să scrii chiar și un roman. Unul chicklit.