Un mar sau un soare?
E greu să te lupţi cu piedicile. E greu să îţi păstrezi tot timpul mintea limpede şi sufletul deschis. Să le accepţi ca pe nişte lecţii de viaţă, ca pe nişte oportunităţi de a învăţa a căror menire este să te facă să creşti, să te oblige să mergi înainte mai puternic, mai hotărât, mai pregătit pentru viaţa ce va să vină.
Trebuie să rămâi treaz. Nu-i nevoie de mai mult decât o secundă de neatenţie, de slăbiciune, ca să clachezi. Să te blochezi. Să renunţi.
Te laşi ispitit de ceea ce pare să fie mai lesne, mai simplu, mai la îndemână. Deşi chiar şi atunci, în chiar miezul acelei stări de închipuită graţie, undeva, în bezna inconştientului, ştii deja că o să regreţi.
Cum ai putea să faci, să nu ațipești sub pomul cu roadele de aur, pe care se presupune că ar trebui să le păzeşti, să le aperi, şi să nu te trezeşti din somnul furat tu însuți prăduit, jefuit, sărăcit?
E omeneşte posibil să nu greşeşti și să nu îţi greşeşti niciodată? Cu vorba, cu fapta, cu gândul?
Și dacă merele lucioase, perfecte în rotunjimile lor poleite, ar ascunde stricăciuni viermănoase în miezul lor neștiut? La ce bună veghea?
Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un soare?
Blog
4 comments already | Leave your own comment
Luminita
11/17/2015 | 4:28 pm Permalink
Mereu ne vrajeste stralucirea. Aurul ne ia ochii si oricat am fi noi de modesti sau de timizi, ispita se strecoara vicleana in ganduri si se aseaza statornic in suflet. Incertitudini, pericole sau dezamagiri nu pot sta in calea vointei noastre de ravni la poleiala atragatoare.
Soarele isi vede de drumul lui, stie precis ca va veni un timp cand spre el ne intoarcem privirea si pocainta. Dar ce-ar fi viata fara incercari si dezamagiri, deopotriva? Atat de banala ca nici nu stim cat de mult mai merita.
Si totusi sunt cativa care aleg dintr-un inceput soarele. Asa simt ei ca merita sa fie. E bine de ei, nu au dileme, nu le nasc si nu le cauta. Au doar o certitudine: stralucirea soarelui ii calauzeste in viata!
Marilena
11/17/2015 | 10:53 pm Permalink
Lumi, ar fi trebuit sa dau citatul complet, dar am fost curioasa cine, ce imi va raspunde.
“Te-ntreb: ce-ai vrea să ţii în mâini? Un măr sau un soare? Îţi place să ţii merele în mână şi soarele să-l vezi pe cer. Altfel te temi de el. Mi-aş vinde soarele pentru un măr, numai ca să-l primeşti în mâinile tale.” – Ionel Teodoreanu
Lucrurile se pare ca au valoarea pe care noi le-o dam. Un mar poate fi un soare, depinde cine ni-l daruieste.
Luminita
11/17/2015 | 11:03 pm Permalink
Poate fi un soare pana nu apare dezamagirea…
Nu-s in forma cea mai buna de optimism sanatos :)))
Marilena
11/17/2015 | 11:34 pm Permalink
Nu poti sa fii niciodata sigur de ceea ce primesti. Am si eu retinerile mele…