Totul va fi bine
De la o vreme, mai tot ce mi se întâmplă este, ori fantastic de bun, ori inimaginabil de rău. Cele bune sunt în mare măsură așteptate îndelung și mă surprind obosită, suspicioasă, blazată. E nevoie de un efort de common sense ca să le apreciez la justa lor valoare. Nu compensează răul, nu se pot măsura cu el.
2016 a fost un an al marilor încercări, al marilor pierderi, al marilor spaime, al marilor confruntări cu propriile limite. Omenești.
Sunt încă Acolo, la granița dintre fericire și tristețe. Optimism și deznădejde. Spaimă și încredere.
Dar Sunt. Toți ai mei, nemăsurat de dragi, Sunt. Suntem.
Trebuie să treci prin multe, bune și rele, ca să realizezi că a fi este izbânda supremă. A vieţui. A rezista.
Dacă există un motiv pentru care să fiu recunoscătoare, acesta este: nu m-am pierdut și nu ne-am pierdut unii de alții, cei care contăm cu adevărat.
Restul, toate prin câte am trecut, le iau drept lecții. Le iau drept pilde. Le iau drept avertismente.
Suntem fragili, suntem slabi, suntem azi, aici,acum.
Iar pentru asta, ar trebui să ne bucurăm chiar și când plângem
Blog
4 comments already | Leave your own comment
Luminița
1/12/2017 | 2:23 am Permalink
Ah, Marilena, stiam, simțeam ca nu e tocmai ceea ce trebuie să fie cu tine, cu viața ta. Esti, însă, atât de elegantă prin discreție, încât nu am vrut să dau buzna cu interpelări nepotrivite, poate agasante. Tot ce mă bucură in ceea ce ai scris au fost cele referitoare la faptul că sunteți, tu si toți cei mai importanți si dragi ai tăi.
Altfel, crede-mă că stiu prea bine sentimentul acesta de a fi, încă. Si, da, deocamdată, fără să stim pentru cât timp si până unde.
Te îmbrățișez si îți doresc un 2017 altfel, mai bun, fără frici si necunoscute dureroase.
Marilena
1/13/2017 | 9:01 pm Permalink
Multumesc.
2017 va fi, asa cum va fi. 2016 mi-a aratat foarte clar ca lucrurile se pot schimba dramatic de la o zi la alta. Ce sa mai vorbim de un an intreg!
Adriana B
1/11/2017 | 11:24 am Permalink
Bine te-am regasit, Marilena!
A trecut destul de mult timp in care nu am mai dat pe aici, ceva m-a facut astazi sa vin sa vad daca e vreo postare recenta.
Parca ai fi scris despre mine. Nu e prima oara cand se intampla acest lucru insa, de data asta, m-a zguduit mai mult ca oricand asemanarea trairilor. Anul 2016 a fost si pentru mine anul marilor pierderi (parintii mei), al marilor spaime (pe masura ce ne dadeam seama ca e din ce in ce mai grav), al marilor confruntari cu propriile limite (cand simti ca orice ai face, nu mai depinde de tine).
“… toate prin câte am trecut, le iau drept lecții. Le iau drept pilde. Le iau drept avertismente. Suntem fragili, suntem slabi, suntem azi, aici,acum. Iar pentru asta, ar trebui să ne bucurăm chiar și când plângem”. Asta imi doresc sa pot face mai des de acum incolo. Multumesc pentru cuvinte!
Marilena
1/11/2017 | 10:32 pm Permalink
Buna, Adriana!
Imi pare rau, mi-as fi dorit sa nu te fi regasit in ceea ce am scris, sa nu fi inteles atat de bine mesajul, sa nu fi trecut prin aceleasi pierderi si spaime.
Iti multumesc si eu pentru cuvintele tale care ma incurajeaza sa revin, sa scriu, sa readuc la viata blogul acesta aproape uitat.
De-acum va fi bine, trebuie sa avem incredere!