Sedusa in noaptea nuntii
Aş fi putut fi victima perfectă a bărbaţilor, dacă nu mi-aş fi dat seama la timp că inima nu trebuie purtată la vedere.
Din mândria prostească, de a mi-o etala în toată splendoarea inocenţei ei, mi s-a tras prima dezamăgire. Şi ultima.
M-am jurat să nu mai spun eu prima “te iubesc” şi nici să nu mai cred atunci când mi se spune, fără să mi se poată şi argumenta.
De ce mă iubeşti, de ce m-ai iubi?… M-am învăţat să-mi etalez mai întâi defectele, pentru a fi sigură că nu trec drept altceva decât sunt. Undeva, în
Ce vor femeile
Trăim vremuri nebune. Și nu doar din perspectiva crizei economice, a șomajului, a goanei după bani, joburi, realizări materiale care să ne definească, să ne asigure supraviețuirea, ascensiunea pe scara socială, recunoașterea meritelor, confirmarea în societate, în mediul în care viețuim.
Trăim vremuri nebune de însingurare, vremuri în care socializăm din disperare, cu disperare. Vremuri în care dacă ne mai rămâne timp să deschidem o ușă, alta decât cea de la birou, ne simțim recunoscători. Vremuri în care părinții trebuie să-și anunțe dinainte vizita la proprii copii, ori copiii la proprii părinți, fiindcă programul unora, ca și al celorlalți, e atât de bine drămuit
Recent Comments