Ziua îndragostitilor, nu a celor carora le-ar placea sa fie
Prima oară când am sărbătorit Valentinul s-a întâmplat la scurt timp după o trădare, când amândoi am simțit nevoia unei reconfirmari. Nu știu lui, dar mie mi-a lăsat un gust atât de amar, încât am decretat-o sărbătoare de import și am abandonat festivismul, cu ursuleți de pluș și inimioare de marțipan, pentru alții mai cosmopoliți decât mine.
N-am uitat în schimb de tragicul șir de evenimente declanșat de valentina Batshebei (Departe de lumea dezlănțuită), către vecinul său Boldwod, în care-i cerea imperios și cu tupeu: Însoară-te cu mine!
O face în glumă, dar bietul Boldwod o ia în serios. El, înșurubat confortabil în burlăcia lui, din
Fiti pretentioase, doamnelor!
Nu sunt nici mofturoasă, nici vreo fițoasă. Dar am știut întotdeauna ce vreau.
Și-am vrut așa:
Să nu fie nici frumos și infatuat ca Narcis, dar nici vreun Quasimodo complexat.
Nici infantil, nici îmbătrânit înainte de vreme.
Nici aventuros până la extrem, nici banal.
Nici fidel din lipsă de opțiuni, nici adulterin din viciu.
Nici cu capul în nori, nici un goblin înfundat în calcule complicate de buget.
Nici leșinător de romantic, nici dur până în fibra osoasă.
Tolerant, dar nu din lipsa principiilor. Principial, dar nu absurd.
Să iubească florile, copiii și puii de animale.
Să
Sa te doara tot, sa te bucure tot
Temple Grandin gândea în imagini și proiecția ei mentală, atunci când se afla în fața unui obstacol dezarmant, aparent de netrecut, era o ușă. O ușă închisă, dar nu încuiată. O ușă care putea fi deschisă, aștepta să fie deschisă. În fapt, de aceea se și afla acolo, ca să îi asigure trecerea către un alt nivel, o altă etapă. Posibil o nouă viață, în mod cert o altă perspectivă.
(Articol publicat in revista Catchy.ro)
Chicklit
Știu, nu-i de bun gust să recunoști că citești literatură de consum. Măcar până n-ai parcurs cele 100 de cărți important de citit într-o viață. Sau cel puțin una din lista celor 21 de cărți ale secolului al XXI-lea.
Mai păcătuiesc câteodată dând iama în colecția Chic a editurii Polirom, cam cum păcătuiau locuitorii orășelului francez Lansquenet, în filmul Chocolat. Și mai adorm cu Bridget Jones sau cu Rebecca Bloomwood, precum Contele de Reynaud în vitrina cu delicatese.
Bogdan-Alexandru Stănescu definește colecția pe care o coordonează ca pe “un puzzle construit din personaje simpatice și experiențele lor, genul de literatură în care femeile se vor regăsi într-o
Care tarm nu-si iubeste valurile?
Foto: Alex Mazilu
Viața vine peste tine în valuri. Este exact motivul pentru care te agăți de câte un vis si te legeni o vreme în nădejdea că ți-ai găsit în sfârșit rostul pe lume. După care euforia începe să se mai domolească. Continui o vreme din inerție. Speranța moare ultima, în urma entuziasmului chiar. Swing from the chandelier… În cazul ăsta candelabrul simbolizează o promisiune: că va fi bine, că va fi frumos. Doar că te trezești sufocat în ștreang și realizezi că nu te legeni, atârni.
Ar trebui să renunți. Dar cum? Cum să faci să te desprinzi elegant, să aterizezi în picioare? Cum să faci să nu te
Time heals
Se spune că începi să ierți atunci când ți se potolește furtuna din suflet.
Mi-am dorit să mă pot răzbuna. Am imaginat scene sângeroase, rupte din filmele horror la care, atunci când mă uit, îmi acopăr ochii și întreb dacă au trecut.
Nu cred în justiția divină, dar nici legea talionului nu mi se mai pare o idee atât de bună.
Oamenii plătesc pentru nesăbuințele lor prin faptul că devin din ce în ce mai nesăbuiți. Într-un fel chiar mă bucur că nu mi-am pus niciunul din planuri în aplicare. Aș fi tras poate un semnal de alarmă care i-ar fi făcut să se
Nostalgia
Tot ce ni s-a întâmplat bun vreodată, s-a petrecut în trecut.
Copilărie, adolescență, prima tinerețe.
Atunci am fost cu adevărat liberi. Fericiți.
Dacă ne-ar fi întrebat cineva atunci, desigur altul ar fi fost răspunsul. Depindeam financiar de părinți. Trebuia să cerem voie pentru orice. Iar dragostea era îngrozitor de complicată. Viața era uneori de-a dreptul greu de suportat.
De-abia așteptam să creștem mari. Să ni se permită să luăm propriile noastre decizii. Să plecăm și să revenim când ne tună.
Și-odată ieșiți din timp, tot ce ne dorim, ce ne alină, ce ne încarcă și ne mângâie e să ne întoarcem în
Roşu. Sec
Puse toate laolaltă, s-ar putea să dea pe dinafară și totuși rămâne senzația unui gol pe care nu-l pot umple nici bucuriile, nici necazurile, nici ratele la bancă și nici copiii.
Poate că ei nici n-ar trebui aduși în discuție, când ați hotărât voi să va legați soarta, unul de-a celuilalt, ei nu existau nici în faza de proiect. Dar cum ai putea să-i excluzi? Iar pentru ei asta-i starea de normalitate, nu cunosc altceva. Tu cunoști și știi că nu așa ar trebui să fie, că e normal să existe certuri, neînțelegeri, dar nu și indiferență, nu și amărăciune, nu și starea asta perpetuă de nemulțumire.
Ai cunoscut pe altcineva și
Sus, in dreapta, ziua, luna si anul…
Știu că mi-așteptam rândul la spălătoria auto și mă plictiseam de moarte, când mi-a venit ideea să scriu ceva. Eu am fost “jurnalistă” de când mă știu, adică am ținut câte un jurnal, mai mult sau mai puțin secret. După ce m-am mutat “la casa mea” însă, n-am mai simțit atât de acut nevoia să mă descarc în felul ăsta. Plus că ar fi fost și cam aiurea să încep să ascund lucruri și, oricum, nu-s prea bună la de-a v-ați ascunselea. Odată am ascuns niște bani între filele unei cărți din bibliotecă. Fără un scop precis: doar așa, să uit de ei și să mă bucur
Sexul dupa divort
Sursa foto: Malika Favre
Foștii parteneri, fie că au fost căsătoriți sau doar cuplați o vreme care, în termeni specifici, se poate numi îndelungată, pur și simplu nu suportă ideea că unul din ei va face la un moment dat sex cu altcineva. Ce-i mai amuzant, că nici chiar atunci când mărul discordiei (din care le-a rămas o bucățică în gât) a fost taman adulterul, ei tot nu sunt pregătiți să facă față, nici măcar mental, filmului în care un altul (sau o alta) va fi beneficiarul prestațiilor amoroase ale vechiului tovarăș de așternut.
Nu cunosc prea multe persoane altruiste, care să
Recent Comments