Ochiul ceacâr al vrajbei din mine
Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeni nimic, afară de împăratul.
Dacă e un lucru pe care-l știu cu siguranță, asupra căruia n-am nici cea mai mică umbră de
Imparatia Oglinzilor Strambe
Ochii mei de copil o știau frumoasă ca o Zână, subțire și mlădie ca în versurile lui Coșbuc, gata să se frângă în îmbrățișarea iubitului ei, care o sorbea din priviri. Privirile acelea de bărbat îndrăgostit, nu amorezat, mi-au rămas etalon până în ziua de azi. Nu putea exista pe suprafața pământului vrajă mai mare care să lege doi oameni. Erau făcuți unul pentru celălalt, ca cei doi frați gemeni din basme, identici, însemnați spre deosebire, în mijlocul frunții, unul cu semnul de foc al Soarelui, celălalt cu sclipirea de diamant a Luceafărului.
Câțiva ani și doi copii mai târziu, Zâna își păstrase doar aerul feciorelnic. Sânii, după două runde de alăptat, hotărâseră că se pot relaxa.
Este simplu sa fii fericit, dar este greu sa fii simplu
Sunt veșnic nemulțumită de mine. Recunosc. Știu mereu că aș fi putut mai mult și mai bine. Mă las deturnată de tot felul de nimicuri, care într-un mod aberant și exasperant ajung să conteze pentru câteva clipe (pot fi ore, zile, chiar ani) enorm pentru mine și să mă determine să las totul baltă și să-mi pierd concentrarea. Apoi mi se ia pâcla de pe creier și ceața de pe ochi și nu mă mai înțeleg nici eu, pe mine, de ce, cum, ce mi s-a întâmplat. Revin și fac ceea ce trebuia făcut de la bun început, îmi blestem năravul, mă simt descurajată de timpul pierdut, cad în depresii
Just another lemon-tree
(original painting: Amber Elizabeth-Lamoreaux)
“Când viața îți dă lămâi, fă o limonadă!”
Butada asta circulase o vreme pe internet, toată lumea era în extaz, iar el se strâmba acru: dacă viața nu-ți dă și miere, la pachet cu limele, din ce naiba să-ți iasă limonadă? Adică, să storci sucul, să arunci coaja (până aici avea sens) și să te autosugestionezi, în timp ce ți se strâng mandulele, că ceea ce bei o fi nașpa, dar îți face bine la sănătate?
Viața i-a dat nu “lămâi”, tone de lămâi. Multe deodată, aproape să se înece în valurile de secreții galben-verzui, reflux de autoapărare al stomacului mult prea
Meseria de parinte: se invata sau se fura?
Eu nu mai am copil mic. Am trecut de foarte tânără prin toate etapele creșterii și educării copiilor, mai întâi cu nepoții mei, apoi, când eram ceva mai coaptă, cu fiica mea. Am avut avantajul de a cerne greșelile făcute de ceilalți părinți din familie, astfel încât în ciur să rămână doar cele bune, demne de urmat și de transmis mai departe.
Evident, nu toți au fost la fel, chiar dacă au avut niscai gene comune. Unii au învățat să vorbească mai repede, alții mai târziu. Unii au fost mai supuși, alții mai rebeli. Unii au știut exact ce vor, alții și-au găsit drumul mai greu. În mod cert, de la o generație la alta s-a înregistrat o creștere pozitivă.
Încrederea în
Politica si carnea de porc cad greu la stomac
Foto: Valeriu Mladin
Atâta ură am văzut zilele astea din urmă, cât să-mi ajungă pentru zece vieți. Am văzut, n-am simțit. De simțit, n-am simțit decât dezgust, o amăreală de fiere pe cerul gurii, de parcă de o lună încoace o duc tot într-o criză biliară.
La naiba și cu rețelele astea de de-socializare, mulți și-au mai dat arama pe față. Greața nu mi-a fost provocată de candidații la prezidențiale. Sunt așa cum sunt: mai frumoși, mai urâți, ageri sau tolomaci, versatili sau cabotini. Curați ca lacrima n-au cum să fie, doar dacă nu s-o fi transformat scena politică
Regretabila povară
De ce bărbații maturi preferă femeile mai tinere decât ei?
Motivele sunt mai mult sau mai puțin evidente: că sunt mai proaspete, mai naive, mai ușor de impresionat, au un libido mai crescut.
Am citit undeva, chiar și că bărbații își doresc femei mult mai tinere, ca să le poată forma după gustul lor.
Capote e de altă părere. Iată ce spune personajul sau, Joe Bell…
Mi se pare varianta cea mai plauzibilă. Și mai înduioșătoare.
“Sigur c-am fost îndrăgostit de ea. Dar n-am vrut niciodată să mă ating de ea. Nu că nu m-aș fi gândit. Chiar și la vârsta mea, și o să împlinesc șaizeci și șapte de
Frustrat inutil
Când cineva citește un articol și scrie într-un comentariu că îl consideră (pe el, pe articol) inutil, ce poți să-nțelegi din asta?
1. Că omul e frustrat fiindcă și-a pierdut timpul.
Aici îl înțeleg. Timpul, dacă dăm tot balastul deoparte, e singurul important. Și niciodată suficient.
Nimic de comentat, așadar: să-l umplem măcar pe ăla, cât ne-a mai rămas din momentul în care am realizat cât de repede și de ireversibil ni se scurge printre degete, cu lucruri folositoare.
Cititul e o ocupație nobilă. Locul I în top: cititul cărților. Blogurile… când nu sunt ale unor persoane publice (uneori nici atunci, avem exemple) sunt doar umplere de vreme. Nu-s lecturi esențiale, să
Domnilor, ați dat-o rău de gard!
Copilul și soțul/ soția nu sunt entități separate, pe care să le iubești cu rândul și cu unități de măsură diferite. Ei sunt familia ta, un tot, o păstaie uni camerală în care boabele de mazăre se culcușesc împreună. A alege între unul și altul este ca și cum ar trebui să alegi pe cine iubești mai mult: pe mama sau pe tata. Iată o întrebare la care am ridicat întotdeauna din umeri,considerând-o prea stupidă ca să arunc, măcar și de formă, un răspuns.
Textul integral pe Catchy.ro
Bărbatul îl ai cum îl crești
De câte ori citesc un articol despre “parenting” nu mă pot stăpâni să mă gândesc cât de bine se potrivește absolut tuturor bărbaților pe care-i cunosc, indiferent de religie, political view, rasă și… era să zic și sex.
Înainte de a fi mame am fost soții (sau iubite). Cât de îndrăgostite om fi fost, cât de oarbe, imposibil să nu ne fi trecut pe dinaintea ochilor și câteva mici, neînsemnate (hai, să nu le zicem “defecte”) nepotriviri. Și sunt sigură că toate ne-am spus același lucru:
(Continuarea, pe Catchy.ro)
Recent Comments